„Cercetează pe cel bolnav şi neputincios, ca să te cerceteze şi pe tine Dumnezeu, cu darul şi cu mila Sa.”
 (Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p.688).

Acum, când omenirea este greu încercată și istoric vorbind, din nou lovită de molimă printr-un virus mic și dur, descoperim că altruismul comunității românești (și din Roma) este infinit de mare. Efectele pandemiei COVID 19, care au generat o stare de urgență, impun un imens și continuu suport material și umanitar, sau altfel spus, impun să demonstrăm că suntem adevărați samarineni. Așa se face că zeci de persoane civile care dintotdeauna, individual făceau milostenie nevolnicilor, acum în aceste vremuri de restriște, mai mult ca oricând, s-au unit într-o colaborare frățească pentru folosul celor în dificultate. Da, într-un gest spontan si de neprețuit s-a format o oaste a întrajutorării, silențioasă, la care s-a alăturat fără tăgadă și grupul de voluntari pentru bolnavii din spitalele din Roma, grup tutelat de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Chiar dacă serviciul de voluntariat în spitale s-a suspendat până la noi ordini și chiar dacă izolarea obligatorie nu permite deplasările, totuși voluntarii români pentru bolnavii din Roma dau curs misiunii de întrajutorare nerămânând indiferenți și încercând chiar, acolo unde se poate, să fie activi, prezenți și alături de cei cu nevoi. Chiar dacă nu este înființat un dispecerat la propriu, persoanele cu nevoi sunt mereu identificate, acțiune la care tehnologia este folosită la maxim prin anunțurile umanitare publicate în rețelele de socializare. Sunt multe cazuri, unul mai particular decât altul și de fiecare dată verificate.

Un important aport pentru aflarea celor cu nevoi îl au și preoții din toate parohiile cu care grupul de voluntari pentru bolnavi ține o strânsă legătură, împreună dând curs întrajutorărilor. În acest sens există o mobilizare generală pentru ducerea la domiciliu de medicamente, hrană, chiar și găzduirea unor persoane care de la o zi la alta au rămas pe stradă, iar celor care trăiesc în general fără un venit sau fără un domiciliu fix găsindu-li-se alte soluții și totodată suplimentându-li-se proviziile alimentare de bază.

Da, acum în momente dificile, oastea silențioasă s-a transformat într-o oaste de îngeri pământeni, ca o rețea a solidarității care acoperă fiecare colțișor al Romei. Românii n-au rămas indiferenți, foarte prețioase fiind promptitudinea celor care citesc anunțurile și disponibilitatea de a dona, acestea fiind demonstrate de zeci de samarineni care răspund solicitărilor.

Dar carantina pandemică a făcut victime nu doar din punct de vedere material, ci prin izolare unii chiar dacă au cu ce trăi, au vădită nevoie de o simplă mângâiere, susținere morală sau încurajare. Și în acest sens, voluntarii pentru bolnavi, care sunt de fapt și voluntari pastorali, sunt prezenți cu un suport spiritual implicându-se, ca așa ziși “prieteni prin telefon”, în dialoguri telefonice cu persoanele care nu au cu cine să comunice. Bineînțeles nu lipsesc rugăciunile pentru toți și în special pentru cei care au stringentă nevoie, existând chiar pomelnice cu toți cei care luptă cu singurătatea sau cei cu boli diverse, implicit cei contagiași de coronavirus.

Suntem cercetați! Avem îngrădite acele ieșiri și alergări cotidiene spre niciunde, însă am primit ca o recompensă divină un mare dar, TIMPUL  pentru “noi între noi” și “între noi și Dumnezeu”. Am primit TIMP și TIHNĂ să le avem pentru rugăciune și cugetare… Să-i dăm lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu! Acum e timpul Lui și al nostru să înviem odată cu El, căci nu întâmplător omenirea a primit greaua încercare odată cu postul Învierii. 

După această lungă carantină și luptă cu molima ni se dă șansa să separăm vremurile, cele trăite până acum și cele care vor continua, ca fiind două eri: înainte și după “învierea” noastră – lumină și luminare. Suntem martori ai unei altfel de înviere! Da, ni se dă șansa să înviem în noi credința și încrederea divină. Acum când Terra este asediată de contagiere, să nu uităm că alinarea veșnică ne este Iisus, care suferă împreună cu noi.

Urez tuturor spor duhovnicesc și har pentru rugăciune! Așa să ne ajute Dumnezeu! 

 

Elena Agapi (parohia Teodor Tiron, Anguillara, Roma)

– voluntară la spitalul A.Gemelli, Roma


Vizite: 40