Sf. Apostol şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân

Sf. Apostol şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân

Cand:
18th octombrie 2017 toata ziua
2017-10-18T00:00:00+02:00
2017-10-19T00:00:00+02:00
<span style="color: #000000;">Sf. Apostol şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân</span>

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca[1] (sec. I) • Sf. Mc. Marin cel Bătrân, din Cilicia (sec. IV) • Sf. Ier. Manson, episcopul Ciprului (sf. sec. I) • Sf. Trifonia, soţia convertită a unui magistrat roman prigonitor (251) • Sf. Chirila şi cei 46 de soldaţi, de la Roma (268) • Sf. 40 de tineri Mucenici • Sf. Mc. Iust, pruncul, de la Beauvais, în Franţa (287) • Sf. Cuv. Iulian, din Muntele Sinai (sec. IV) • Sf. Mc. Candida, prinţesă în Anglia (492) • Sf. Amabil, preotul, de la Riom, în Auvergne, Franţa (sec. V) • Sf. Gvinia (Gwen), regină în Anglia (sec. V) • Sf. Iust, Flavian şi cei 90 împreună cu dânşii, muceniciți de lombarzi, la Oulx, în Piemonte (sec. VI-VII) • Sf. Iacov (James), diaconul, în Anglia (sec. VII) • Sf. Cuv. Simeon şi Teodor, întemeietori ai Mănăstirii Marii Peşteri, în Peloponez, şi Sf. Cuv. Eufrosina, din Grecia (sec. IX) • Sf. Ier. Dionisie, arhiepiscop de Rostov, în Rusia (1425) • Sf. Cuv. Iosif, stareţul de la Volotsk, în Rusia (1515) • Sf. Cuv. David, întemeietorul Mănăstirii Serpukhov, din Rusia (1520) • Sf. Cuv. Noi Mc. Gavriil şi Chirmidol, nevoitori în Egipt (1522) • Sf. Ier. Petru, mitropolit de Muntenegru (1830) • Sf. Sf. Noi Mc. Serghie şi Andrei, preoţii, din Rusia (1937).

[1] Ucenic al Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a murit la Tebe, în Boeţia (Grecia). În anul 357 trupul său a fost mutat, împreună cu cel al Sfântului Apostol Andrei, la Constantinopol, de către împăratul Constantin. Capul Sfântului Apostol Luca a fost adus de la Constantinopol, în anul 586, de către Sfântul Grigorie cel Mare, primit în dar de la împăratul Mauriţiu Tiberiu, şi aşezat în Basilica San Pietro de la Vatican, unde poate fi cinstit şi astăzi. O cercetare ştiinţifică a datat acest cap ca fiind din secolul al V-lea, deci aparţinând probabil unui alt sfânt Luca. Tot în secolul al VI-lea, trupul său întreg a fost adus de la Constantinopol la Padova şi aşezat în biserica Santa Giustina. În anul 1354, capul a fost mutat de la Padova în catedrala San Vito din Praga, de împăratul Carol al IV-lea. În anul 2000, o coastă a Sfântului Apostol Luca a fost înapoiată oraşului Tebe, împreună cu sarcofagul în care a fost înmormântat întâi. Tradiţia spune că Sfântul Apostol Luca a scris „Faptele Apostolilor” pe când locuia în Roma, în locul unde astăzi se găseşte biserica S. Maria in via Lata.


SINAXARUL ZILEI

În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântul Apostol si Evanghelist Luca.

Luca marele apostol si evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu mestesugul, având si stiinta zugraviei desavârsit. Acesta aflându-se în Teba Beotiei si doctorind pe vremea împaratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel si crezând în Hristos, a parasit ratacirea cea parinteasca, si lasându-se de tamaduirea cea trupeasca, s-a apucat de cea sufleteasca. A scris si Evanghelia sa catre oarecare dregator anume Teofil, care crezuse în Hristos, dupa cum o stia de la Sfântul Apostol Pavel. Dupa aceea a scris si Faptele Apostolilor catre acelasi Teofil.

Apoi dupa ce s-a dus de la Roma si a lasat pe fericitul Pavel, a umblat învatând toata Grecia si ajungând, precum se spune la optzeci de ani, a raposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, marind Dumnezeu pe apostolul lucratorul sau, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul mestesugului lui cel doctoricesc. (Caci coluria este o doctorie alcatuita din picaturi de apa de trandafiri si din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut si mai mult mormântul lui de toti. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Teba moastele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care si mucenic s-a facut, si le-a pus în biserica Sfintilor Apostoli, sub sfânta masa, împreuna cu ale lui Andrei si ale lui Timotei. Si se spune despre dânsul ca el a zugravit întâi icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tinând în brate pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu mestesugul zugravirii cu ceara si alte doua si cum ca le-a dus apostolul la Maica Domnului sa le vada, si aceasta ar fi zis: “Harul Celui nascut din mine, prin mine sa fie cu dânsele. Asemenea si icoanele sfintilor mai marilor apostoli”. Si de atunci s-a împartit în toata lumea un lucru bun ca acesta, ortodox si întru totul cinstit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Marin cel batrân.

Acesta a fost pe vremea lui Diocletian si a lui Aristobul. Deci, stând înaintea guvernatorului Ciliciei, a fost batut cumplit cu toiege si legându-i-se picioarele cu fiare, a fost bagat în temnita, si a doua zi iarasi aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare, si l-au batut fara de mila; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dându-si duhul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Iulian, cel de lânga râul Eufratului.

Acest între sfinti parintele nostru Iulian, parasind lumea, s-a dus la tarmurile apei Eufratului si gasind acolo o pestera, petrecea viata monahiceasca, caruia râvnindu-i multi, au nazuit la acea pestera mica si facându-si colibi împrejur, s-au strâns pâna la o suta, mâncând si ei ce mânca învatatorul lor.

Minunatul acesta a omorât si un balaur si a facut de a izvorât fântâna cu apa în pamânt sec si fara de apa. Acesta mergând si la Muntele Sinai, a facut o biserica deasupra pietrei pe care a vazut Moise, primitorul de lege, pe Dumnezeu, pe cât i-a fost cu putinta a-L vedea, care se afla si pâna astazi. Însa multi si din cei ce se temeau de întoarcerea pagânului Iulian Paravatul de la persi, cunoscându-l ca este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca sa-i izbaveasca de el. Iar acesta facând îndelungata rugaciune catre Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicând: “Nu numai pentru tine, ci si pentru altii multi, care stau toata noaptea la rugaciune, spurcatul si pagânul Iulian a fost junghiat”. Apoi dupa câtiva ani fiind izgonit fericitul Meletie de la Antiohia, au chemat unii pe fericitul acesta, pentru ruga si mângâierea multora, si înduplecându-se si mergând a fost primit pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu si sezând sfântul la cina, un copilas de sapte ani al acelei femei, singurul nascut, care se afla împrejurul mesei si departându-se putintel de la ochi în laturi, s-a întâmplat de a cazut într-un put. Iar acea cinstita femeie vazând aceasta, fara a se întrista cât de putin sau a se mâhni, nimic nu-si schimba firea, acoperind putul, sluji sfântului cu credinta si marime de suflet. Deci sfântul întrebând de copil, ea zise cum ca îi este rau, iar sfântul cerând cu dinadinsul ca sa vina copilul la masa sa-l binecuvinteze, a priceput lucrul si numai decât sculându-se sfântul de la masa si descoperind putul, vazu copilasul plutind deasupra apei sanatos, ca si cum s-ar fi jucat si a poruncit celor ce se aflau acolo de l-au scos; si fiind întrebat copilul, spunea ca nu i-a fost nici un rau, fiindca era ridicat deasupra de sfântul, care îi vorbea în apa si se juca cu dânsul.

Deci mergând Sfântul la Antiohia, s-a pogorât la pestera în care sfântul Meletie oarecând se ascundea si navalind multa multime la pes-tera, ca sa ia har si binecuvântare de la sfântul, iar el fiind aprins de niste friguri foarte grele, zacea fara de glas, de abia tragându-si sufletul. Deci suparându-l fratii cei ce erau împrejurul lui zicându-i ca stau multi afara care vor sa ia binecuvântarea sa, el a raspuns: “De este pentru folosul vostru sanatatea, sa le-o dea Domnul Atotputernicul”. Si facând rugaciune, s-a sculat însusi dintru acea mare fierbinteala, pentru folosul multimii. Deci calatorind el oarecând pe cale de mergea la împaratia Constantinopolului, un bolnav care zacea de multa vreme, atingându-se de cojocul lui numai decât s-a sculat, urmându-l ca si oarecând ologul pe Petre si pe Ioan. Si nu numai aceasta, ci si întarindu-l în credinta ortodoxa s-a întors la sihastreasca sa nevointa, facându-si calea prin mijlocul cetatii Cirului; iar cei de loc de acolo din Cir oprind pe sfântul pentru mângâiere, i-au zis: “Robule al lui Dumnezeu, asteptam în locul episcopului nostru pe un oarecare Asterie rau credincios si adânc în rautate, ci fii cu noi de ne ajuta cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limba, sa ne întoarca cu oarecare cuvinte”. Deci sfântul a ramas si a facut rugaciune toata noaptea cu cei putini ce se adunasera si a fost ucis acela prin urgie trimisa de la Dumnezeu, lasându-i viata chinuita numai de o zi. Apoi întorcându-se catre ucenicii sai si petrecând câtiva ani cu dânsii, catre Domnul a raposat.

Tot în aceasta zi, Sfintii patruzeci de tineri, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, sfântul Mnason episcopul Ciprului, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor din nou aratati Mucenici Gavriil si Chirmidol, care în Egipt s-au nevoit la anul 1522.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


Hits: 8

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com