Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci: pregătirea pentru Cruce


„După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se  înalțe Fiul Omului…”(Ioan 3,14).

Iubiți credincioși,

Cuvintele prin care am început predica aparțin evangheliei citite astăzi, prin ele Mântuitorul anunțând jerfa Sa pe Cruce, pregătindu-i, pe toți cei care Îl ascultau, pentru zilele dramatice ale patimilor Sale, dar și pentru “crucea” misiunii vieții fiecăruia. Pentru noi, această duminică, numită “dinaintea Înălțării Sfintei Cruci”, are menirea de a ne pregăti să înțelegem  și semnificația zilei de 14 septembrie, când are loc praznicul propriu-zis, dar și misiunea noastră creștină, care presupune jertfe de tot felul, altfel spus, pentru crucea vieții noastre. Recitind însă cu atenție pericopa evanghelică de azi și contextul ei, vom observa, de fapt, că Mântuitorul săvârșea o pregătire universală pentru Cruce: a Sa Însăși mai întâi, a ucenicilor și, totodată, a tuturor celor care binevoiesc să-L asculte.

Să remarcăm pentru început că pericopa face parte din convorbirea lui Iisus cu Nicodim, iar pentru o înțelegere mai exactă a momentului, recomandăm recitirea întregii convorbiri (Ioan 3, 1-21). Nicodim ne este un bun exemplu de bună-ascultare și receptivitate.

Iată, așadar, iubiți frați, că nu doar ucenicii și apropiații au fost pregătitți pentru înțelegerea patimilor și a jerfei Sale, ci și suflete inițial aflate în tabăra potrivnică, temei limpede al universalității mântuirii. Astfel, la fel ca și ucenicii, ca Nicodim și ca mulți alții asemenea lor, suntem și noi chemați a ne pregăti pentru înțelegerea Crucii (misiunii) Mântuitorului, spre a ne duce cu demnitate, apoi, propria cruce a vieții, în sens de misiune creștină curajoasă și jertfelnică înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Mai ales părinții și educatorii suntem îndatorați a prelua rolul pregătitor la care ne cheamă Mântuitorul prin exemplul Său dumnezeiesc. Altfel spus, să ne pregătim ca să pregătim,având în vedere mai ale generațiile tinere, de care depinde nemijlocit viitorul națiunii. Concret, a-i pregăti să profeseze un creștinism autentic și să îmbrățișeze o carieră utilă țării, familiei, lor înșiși, în spirit de jerfă și patriotism sincer.

De aceea, iubiți credincioși, împlinirea misiunii noastre creștine pe pământ trebuie să aibă mereu în atenție jerfelnicia Mântuitorului, a ucenicilor Săi și a tuturor celor care I-au urmat cu deplină evlavie. Nu doar declarativ, prin simpla apartenență la creștinism, prin participarea la slujbe sau închinarea la icoane și în fața Crucii, de ar fi cât de evlavioasă. Căci Însuși Mântuitorul ne-a avertizat limpede:” Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”(Matei 7,21). Așadar, cel ce face, precum El a făcut voia Tatălui și precum ucenicii L-au imitat: jertfelnic până la capăt, viețuind modest, cu iubire pentru toți, inclusiv față de vrăjmași, cu osteneală, curaj și demnitate. Am zice, în termeni moderni, în spirit de performanță etică, întrucât, iată, pentru cuvântul cruce, în sens de misiune, se poate utiliza această expresie. Iar performanța nu presupune neapărat titluri universitare, ci impune ca fiecare să fie serios și de bună credință în munca și în familia lui, cât ar fi de modestă. Pentru țară, un pantofar harnic și credincios este mai important decât un academician ateu și corupt. Iar pe un țăran care îmi vinde produse nemăsluite și nu mă înșeală la cântar îl prețuiesc cu aceeași dragoste ca pe oricare dintre prietenii mei. Avem, desigur, nenumărate exemple de performanțe profesionale obținute în urma unor sacrificii uriașe de timp, odihnă, comoditate, care pot fi luate ca model în plan uman, așa cum îi avem pe sfinți în plan duhovnicesc.

Iubiți credincioși, cu toții suntem chemați să prețuim cum se cuvine timpul vieții, acest dar unic de la Dumnezeu, pregătindu-ne a purta crucea cu demnitate, “răstignind” pe ea orice ispită care ne-ar abate din cale și refuzând orice mărire și laudă care ne depărtează de Hristos, așa cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni, din care s-a citit azi, mărtusire care încheie cuvântul nostru:”Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume!”(6,14).Amin.

Sursa: Preot Prof. Dr. Vasile Gordon ,”Mergând, învățați… Predici pentru toate duminicile și sărbătorile de peste an” Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române București-2006, pag. 321-326.


Hits: 35

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com