Explicarea Sfintei Liturghii – Pomenirile din timpul Axionului (1)

„În timpul cântării axionului, după cei adormiţi se pomenesc cei vii: Încă Te rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime, pe tot clerul bisericesc și cinul monahal. Încă, aducem Ţie această slujire cuvântătoare pentru toata lumea, pentru sfânta, sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în cinste vieţuiesc, pentru binecredinciosul popor de pretutindeni și conducătorii țării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste (armată). Dă-le lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca și noi, întru liniștea lor, viață pașnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia. (Liturghier, 2012, p.179)

Prin urmare, pomenirea sfinţilor, a celor vii şi a celor adormiţi înseamnă chemarea Bisericii pentru mântuire. În timp ce se cântă „Cuvine-se cu adevărat” alături de preotul care se roagă și pomenește în sfântul altar și fiecare creştin în parte este dator să pomenească în gândul lui pe cei vii şi pe cei morţi, cât de mult poate.

Pomenirile la Sfânta Liturghie înseamnă milostenie duhovnicească. Ortodoxia noastră are Sfânta Liturghie care este atotputernică şi nici o milostenie, nici o faptă bună nu poate fi mai puternică decât Jertfa care se săvârşeşte pe Sfânta Masă. La fiecare Sfântă Liturghie sunt pomenite sute şi mii de nume. Ajutorul oferit de aceste pomeniri sufletelor care se află în lumea cealaltă este nepreţuit, este foarte mare. Mii de suflete se pot folosi şi pot fi uşurate la o singură slujbă. Nimeni nu-i mai poate ajuta pe oameni dincolo de mormânt pentru că după moarte nu mai există pocăinţă, şi nici lupta pentru mântuire, pentru că acolo sufletele nu se mai pot ajuta singure, nici între ele, deoarece s-a terminat petrecerea acestei vieţi şi s-au încheiat socotelile.”

Din păcate, în aceste vremuri, întâlnim oameni, care, deși sunt creștini ortodocși, nu-și împlinesc datoria față de strămoșii și părinții morți, organizând doar mese de comemorare, acasă și în localuri, ca pe vremea păgânismului, lipsindu-i pe cei adormiți de Sfânta Liturghie și parastase, de iertarea și mântuirea pe care doar Dumnezeu le împărtășește doar prin Sfintele Taine ale Bisericii.

Trebuie să ne întrebăm:

-Cum pot fi ajutate sufletele celor adormiți, chiar şi pentru puţin, în faţa chinurilor? Ajutorul vine prin lucrarea dumnezeieștei Liturghii, prin noi, cei vii, care participăm la Sfânta Liturghie, prin pomenirea numelor celor adormiți la Proscomidie, prin rugăciunile liturgice şi prin pomenirea în taină, în timpul Axionului înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. Aceste pomeniri sunt de mare ajutor, mult folositoare sufletelor care au nevoie de uşurare și dacă au continuitate liturghie de liturghie, ajută, ușurează, salvează sufletele din osânda iadului. „Nevoinţa duhovnicească, postirea şi rugăciunea, participarea la Sfintele Taine, lacrimile de pocăinţă şi viaţa evanghelică, tânguirea după Dumnezeu, răbdarea necârtitoare, toate împreuna ne ajută în unirea noastră cu Hristos, cu Preacurata Lui Maică şi cu toţi sfinţii, pentru ca în Sfântul Potir şi cei vii şi cei morţi se unesc.” (Pr. Silviu State)

Sursa: Protopresbiter Ștefanos Anagnostopoulos, „Explicarea Sfintei Liturghii”, Editura Bizantină, București, 2005, pp.337-338.

Hits: 0

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com