Sfânta Împărtășanie preschimbă materia – în atenția persoanelor cu intoleranță la gluten

 

“Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dum­nezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcă­toși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este Însuși Prea­curat Trupul Tău și Acesta este Însuși Scump Sân­gele Tău. Deci, mă rog Ție: Mi­luiește-mă și-mi iartă gre­șe­lile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă în­vred­nicește, fără de osândă să mă îm­pă­r­tășesc cu Preacura­tele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă: că nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da, ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisesc Ţie: pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta. Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin”– (Rugăciunea ce se spune înainte de Sfânta Împărtășanie)

Articolul de față se dorește a fi o mărturie. Ca persoană diagnosticată încă din anul 2009 cu boală celiacă, deci cu intoleranță la gluten, am convingerea că un creștin ortodox cu o astfel de afecțiune cronică nu ar trebui să ezite să primească Sfânta Împărtășanie de teama conținutului de gluten din prescură. După cum mărturisim și în Rugăciunea ce se spune înainte de Sfânta Împărtășanie, cred cu toată ființa că noi ne împărtășim în chip real cu Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vă îndemn să nu vă îndoiți nici dvs., cei aflați într-o situație medicală asemănătoare, că puterea credinței și a rugăciunii preschimbă rațiunea materiei, iar pâinea și vinul, oricât de paradoxal ar părea, ori mai presus de înțelegerea noastră, rămân doar sub ochii noștri trupești ca atare – pâine și vin -, dar sunt prefăcute în Trupul și Sângele Mântuitorului prin puterea și acțiunea Duhului Sfânt. De altfel, în ultima parte a acestui articol puteți citi mai multe mărturii recente ale unor călugări despre prezența reală a sângelui și a cărnii în Sfânta Împărtășanie atunci când a existat îndoială cu privire la această Sfântă Taină și când Dumnezeu a binevoit să ne întărească astfel în credință.

Persoanele cu intoleranță la gluten cunosc faptul că în absența unui tratament medical pentru această boală autoimună, singura posibilitate de a evita grave complicații este abstinența totală de la orice produs care conține gluten (grâu, orz, secară, alac etc.). Chiar și o părticică infim de mică de aliment cu gluten poate declanșa în organism procesul inflamator specific. Un creștin ortodox practicant care se află într-o asemenea situație își pune problema: ce voi face acum? Mă voi lipsi tot restul vieții de Sfânta Împărtășanie de teama unor efecte somatice negative? Fiind și soție de preot, am problematizat acest lucru încă și mai mult. Am citit în Liturghier că prescura folosită pentru Sfânta Împărtășanie prevede anumite cerințe de calitate, între care obligatorie este și aceea de a fi făcută din făina de grâu curat, așadar din pâine cu gluten. Astfel, am primit unul dintre cele mai grele teste de credință. Am ales să cred cu toată ființa că niciodată, nimănui dintre cei care se apropie de Sfântul Potir pregătiți cu pocăință și dezlegare de la duhovnic, Sfânta Împărtășanie nu îi poate face vreun rău, iar la o adică, orice ar veni de la Bunul Dumnezeu trebuie acceptat, însă de unirea cu El în Sfintele Taine nu trebuie să ne lipsim niciodată.

Am ținut cu strictețe dieta fără gluten în viața de zi cu zi, dar am continuat să primesc Sfânta Euharistie constant de-a lungul acestor 11 ani, măcar în cele patru posturi de peste an, iar de fiecare dată analizele periodice privind anticorpii la gluten, precum și biopsia duodenală, au confirmat că boala celiacă este în remisie. Anticorpii sunt în limite normale, iar inflamația intestinală arată doar urmele din perioada de început a bolii. Așadar, dacă respectă regimul de viață fără gluten, dar continuă sa se împărtășească, celiacii pot avea parametri comensurabili buni pe linie de sănătate trupească, iar din punct de vedere duhovnicesc nu se îndepărtează de  harul dumnezeiesc, mântuitor şi sfinţitor, căci în Sfânta Euharistie ei primesc pe Însuși izvorul harului, pe Hristos –Viața.

Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?

Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6, 50-58)

În sprijinul celor de mai sus aduc explicațiile teologice următoare, completate de alte argumente și mărturii. Cu privire la momentul central al Sfințirii Darurilor la Sfânta Liturghie, aflăm că: “Terminându-se rugăciunea aceasta, preotul se închină, după care urmează momentul sublim și înfricoșat al sfințirii darurilor, adică Epicleza. Astfel, acum preotul binecuvântează cu smerenie și cu frică pâinea zicând „Și fă pâinea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tău, Amin”, apoi binecuvântează vinul din Potir rostind „Iar ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, Amin” și, după ce se închină, binecuvântează amândouă Sfintele, zicând: „Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt, Amin. Amin. Amin”. În acest moment, dumnezeieștile daruri prin puterea și lucrarea Sfântului Duh, devin din pâine Trupul Mântuitorului și din vin Scump Sângele Său, spre a-L primi noi, credincioșii, prin Sfânta Cuminecătură sau Împărtășire pentru vindecarea şi nemurirea noastră. Preotul binecuvântează înainte de sfințire Cinstitele Daruri după exemplul lui Hristos, întrucât El, luând în mâini pâinea, a binecuvântat-o mai întâi și a frânt-o, iar când săvârșește actul euharistic și aduce lui Dumnezeu jertfa cea fără de sânge, reprezintă în persoana sa pe Însuşi Marele Arhiereu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut, Care după rânduiala lui Melchisedec, aduce lui Dumnezeu Tatăl jertfă pâine și vin, care pe Sfânta Masă se prefac în chip real, mai presus de înțelegerea noastră, în Însuși Trupul și Sângele Mielului Hristos”. (Cătălin Toma /Doxologia

Într-un articol pentru Ziarul Lumina, Theodor Damian scrie: “Din toate tainele şi paradoxurile creştinismului, Taina Sfintei Euharistii este una din cele care incită cel mai mult raţiunea umană, părând mai greu de explicat şi, prin urmare, de acceptat, mai ales în ceea ce priveşte transformarea materiei vizibile – pâinea şi vinul – în trupul şi sângele lui Hristostrup şi sânge pe care nu le vedem ca atare, ci pe care le vedem tot în forma pâinii şi a vinuluiÎnvăţătura şi viaţa creştină cuprind multe taine sau paradoxuri care prin însăşi definiţia lor nu se pot explica, ci se acceptă doar prin credinţă, deşi, uneori, unele taine pot fi destul de uşor acceptate de logica omenească. Prin moarte, materia trece de la un stadiu de existenţă la altul superior în evoluţia ei progresivă. Deci se poate accepta şi din punct de vedere logic că materia poate evolua în diverse forme în mod progresiv şi că această evoluţie poate fi controlată de Cel ce cunoaşte foarte bine legile materiei şi le stăpâneşte. Mulţi fizicieni, chimişti, biologi susţin că materia este o formă de energie, deci că energia poate avea mai multe forme de existenţă şi manifestare şi că deja, după cât cunoaştem noi în stadiul actual al ştiinţei şi tehnicii moderne, folosind legile materiei, prin diverse procedee putem obţine lucruri de-a dreptul miraculoase în ceea ce priveşte transformarea şi manifestările ei. Dar dacă Hristos a făcut atâtea minuni în timpul activităţii sale, deci dacă El cunoştea atât de bine legile materiei şi o stăpânea, atunci ne apare explicabil şi logic ca El să fi putut realiza transfigurarea, spiritualizarea propriului său trup, să fi provocat cu cheia ştiinţei sale – sau mai degrabă a atotştiinţei – ca materia trupului Său să treacă într-un alt stadiu – superior – de existenţă.

Deci, cum Hristos a putut schimba însuşirile materiei trupului Său, aşa poate schimba însuşirile materiei în orice formă ar fi ea, oricând voieşte. Aşadar, şi însuşirile materiei pâinii şi a vinului. Şi acestea nu în sensul unui simbol, cum mulţi cred. În privinţa Sfintei Euharistii, Mântuitorul a vorbit direct şi clar, fără subînţelesuri. Luând pâinea, a precizat: “Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul meu” (Matei 26, 26), iar despre vin: “Acesta este Sângele Meu, al legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28). Dacă ar fi fost vorba de simboluri, ar fi putut la fel de bine în aceste clipe, când vorbea deschis cu ucenicii săi, să zică: “Acestea simbolizează, închipuiesc trupul meu…”, or, El a zis: “Acesta este trupul meu”. (…) Aşadar, putem mânca pâine şi vin, la prima vedere, dar, în fond, în mod esenţial, acestea sunt elemente transfigurate, prin comuniunea lor cu Hristos în Duhul Sfânt, prin asumarea lor de către Hristos, în însăşi materia Trupului şi Sângelui Său. Este vorba tot de o materie transfigurată, dar care păstrează calităţile sale iniţiale – aspect, formă, culoare. Formal, în aparenţă înşelătoare, eu mănânc pâine şi vin, dar în fond mănânc şi beau Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos.” 

Sfânta Taina a Euharistiei, a Împărtășaniei, sau a Cuminecării este Taina prin care creştinul se împărtăşeşte sub forma pâinii şi a vinului cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Din aceste considerente decurge aspectul mistic – sacramental al Euharistiei, care nu poate fi cuprins cu mintea omenească, dar paradoxal el este însuşit personal prin împărtăşirea cu Sfântul Lui Trup şi Sânge de toţi cei credincioşi. De unde rezultă că, dacă celelalte Sfinte Taine credincioşii se împărtăşesc de harul dumnezeiesc, mântuitor şi sfinţitor, în Sfânta Euharistie ei primesc mai mult decât atât, şi anume pe Izvorul harului, pe Hristos Însuşi. Importanţa fundamentală a Tainei Euharistiei este dată de prezenţa reală a lui Hristos prin intermediul pâinii şi vinului care prin pogorârea Duhului Sfânt sunt prefăcute în mod real în Sfântul lui Trup şi Sânge. Prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos la Cina cea de Taină şi în Taina Euharistică săvârşită în timpul Sfintei Liturghii, este un moment care nu poate fi cuprins şi înteles de mintea omenească.

Teologia ortodoxă în conformitate cu realitatea scripturistică admite pentru pregătirea darurilor ce vor fi aduse în cadrul jertfei euharistice numai pâinea de grâu curat şi dospită şi vinul curat, din struguri, fermentat, aşa cum Hristos a instituit această taină la Cina care a premers Sfintelor Sale PatimiPrin prefacere, materia de pâine, apă şi vin în timpul sfinţirii, se preschimbă cu adevărat în trupul şi sângele Domnului, păstrându-şi forma exterioară pentru a fi primite firesc de credincioșiPrezența reală a lui Hristos sub forma pâinii şi a vinului sfinţite în timpul Sfintei Liturghii reprezintă de fapt esenţa şi puterea Euharistiei, puterea lui Dumnezeu care are drept scop iertarea păcatelor şi pregustarea vieţii veşnice de către credincioşii ce se împărtăşesc şi se unesc cu Hristos. (…) Odată sfinţite, pâinea şi vinul sau Sfânta Euharistie implică prezenţa lui Hristos pentru totdeauna. (…) Prin Euharistie se realizează maxima unire a omului credincios cu Hristos, prezent real, care prin intermediul pâinii şi vinului sfinţite în Trupul şi Sângele Său este contrupesc cu membrii organismului eclesial„Dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6,52-56).  – Sursa: (Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii, Marin BUGIULESCU)

Cele șapte calități ale Sfintelor Taine

Sfintele Taine sunt dumnezeiești. Dacă sunt dumnezeiești, înseamnă că sunt mai presus de fire, că țin de Dumnezeu, nu de om. Sau că Dumnezeu S-a revărsat în ceea ce vedem noi. Ce vedem noi? Pâine si vin. Ce e acolo? Trupul si Sângele Domnului Hristos. Lucrul acesta s-a realizat prin Dumnezeu, dar și prin om: omul care aduce pâinea și vinul, omul care se roagă.

Tainele sunt sfinte, adică sunt mai presus de ceruri. Ele sunt luate cumva din comun, din obișnuit, și puse separat pentru Dumnezeu, sunt atinse de Dumnezeu.

Sfintele Taine sunt preacurate. Ele nu pot fi întinate, nu pot avea ceva din întinăciune, ci numai din curăție.

Sfintele Taine sunt cerești, cum cerească este Liturghia, cum cerești sunt Sfintele Slujbe, cum ceresc este locașul în care se realizează toate acestea, biserica fiind cerul de pe pământ.

Tainele sunt nemuritoare, adică ele nu se nimicesc, ci rămân continuu. Noi nu ne putem închipui, de pildă, că împărtășindu-ne cu Sfintele Taine, ele se sfârșesc. Nici în înțelesul că ne-am împărtășit cu El și de la o vreme nu mai este, și nici în înțelesul că intrând în noi, acestea cumva dispar. Nu, ci dumnezeieștile Taine rămân. Cum e Mântuitorul de veșnic, așa rămân și ele de veșnice, în noi sau în afară de noi. Dacă suntem nevrednici, atunci nu rămân în noi, dar ele nu se pot nimici, nu se pot strica, ci rămân în continuare în veșnicie. Deci fiecare Sfântă Liturghie are rezonanță în veșnicie. Fiecare Sfântă Liturghie este o slujbă care nu se sfârșește când se sfârșește, ci efectele ei rămân în veșnicie, în credincios sau în afară de credincios.

Sfintele Taine sunt și de viață făcătoare, adică Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Sfânta Euharistie au darul de a aduce viața, de a înmulți viața, de a da putere, așa cum hrana pe care o mâncăm pentru existența noastră fizică are lucrarea ei și fără ea nu se poate. Tot așa și Sfânta Împărtășanie are darul de a aduce în sufletul nostru puteri dătătoare de viață din viața Mântuitorului. Știți că Domnul Hristos a spus că cel ce mănâncă Trupul Lui și bea Sângele Lui are viață întru El.  (Nistea.com )

Cristina Roman

SURSA: https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/3371/sf%C3%A2nta-%C3%8Emp%C4%83rt%C4%83%C8%99anie-preschimb%C4%83-materia-%E2%80%93-%C3%AEn-aten%C8%9Bia-persoanelor-cu-intoleran%C8%9B%C4%83-la-gluten

 

Hits: 0

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com