Tristețea cea bună

De câte ori n-am dorit să auzim din gura profesorilor noștri un sfat bun pentru viață. Am așteptat asta și în școala generală și în liceu și, mai apoi, în facultate. Maximul pe care puteai sa-l auzi era cam acesta: învață bine, ia note mari, fii un tânăr model în familie și societate și ai să ajungi bine. Dar n-am auzit de la nici unul: pregătește-te ca să ai viață veșnică. Pentru că, odată rostite aceste cuvinte, ar fi venit, logic, și întrebarea: Ce să fac, ca să o am? De acolo înainte cred că ar fi fost, pentru formatorii noștri materialist-dialectici, o mare problemă în a da un răspuns pertinent. Am avut însă și profesori (puțini, evident) care au știut să ne dea aripi și lor le port recunoștință; la urma urmei, a simți că zbori când ești tânăr nu e altceva decât sentimentul libertății, iar aceasta este deja o atingere a Duhului.

 

De aceea, discuția dintre tânărul bogat și Iisus (Matei 19:16-26) are darul de a obloji sufletul care caută, chiar dacă aparent răspunsul, în prima fază, întristează. Tânărul nostru nu e doar bogat, ci e și bine catehizat; și-a studiat atent lecția despre viața veșnică. Se vede însă că, modul în care fusese instruit la ora de religie îl nemulțumea; profesorii îi sădiseră destulă confuzie în suflet. El simte că Adevărul se află acum în fața sa. De aceea se adresează lui Iisus cu „didaskale” (învățătorule), ca un elev care își consultă profesorul cu emoție și așteptare înfrigurată. Sau, cu alte cuvinte, ca absolventul care își încearcă șansa vieții într-un interviu pentru angajare la cea mai mare firmă din domeniul său.

 

Hristos știe prea bine cu cine are de-a face. Putea să-i spună de la început că încă nu e pregătit pentru ceea ce cere, că va fi greu să împlinească cerințele angajării, dacă nu imposibil. Așa arată, cel puțin, răspunsul pe care îl va da ucenicilor, după plecarea tânărului. Și vor rămâne și ei foarte dezamăgiți, apropo de mântuire. Deși îi va contraria apoi, asigurându-i că la Dumnezeu toate sunt cu putință. Curată pedagogie divină!

 

Dar când tânărul îl abordează, întrebându-l ce bine să facă, spre a avea viața veșnică, Domnul îi clarifică prima dată conceptul. De ce mă întrebi despre bine? Unul singur este Binele – adică, în fapt, nu avem de-a face cu un concept, cum crezi tu, ci cu o Persoană. Interesant este că verbul pe care îl folosește tânărul este echo, a avea, a ține, a poseda; adică el voia să pună viața veșnică precum o achiziție, în rând cu celelalte proprietăți ale sale. Iisus îi spune: „Dar, dacă dorești să intri în viață, păzește poruncile.” (Verbul folosit aici este εἰσέρχομαι, eiserhomai – a intra, a veni în.) Nu poți să cumperi viața veșnică ca pe o proprietate. În Împărăție intri dacă ai calitățile (virtuțile) necesare.

 

Care (porunci)? întreabă tânărul. De aici se vede că se afla într-o confuzie în ceea ce privește poruncile. Domnul putea să îi răspundă ironic: cele lăsate de Moise de la Dumnezeu. Dar îl lămurește precis și simplu, așa cum orice tânăr așteaptă răspunsul: să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Îi dă un set personalizat pe vârsta și ocupațiile lui. (Asta in limbaj teologic, se cheamă iconomie: nu judeci juridic omul, prin prisma unui canon de legi, ci aplici pogorământul, înțelegerea, iubirea, astfel încât să-l ridici de la pământ, nu să-l disperi mai tare). Cu alte cuvinte, învață să trăiești curat într-o societate care nu de puține ori îți va cere să faci cele mai grosolane compromisuri, neuitând niciodată să folosești iubirea față de cei apropiați ca pe un izvor de refacere a sinelui rănit.

Tânărul, bucuros că este aproape de angajare (i. e. viața veșnică), simte gustul victoriei și, satisfăcut, rostește: Toate acesta le-am păzit. Ce îmi mai lipsește?

 

Domnul i-a dat aripi și l-a dus la înălțime. Iar acum vrea să-l ducă și mai sus. Ai împlinit atât de multe și dificile lucruri. În engleză, cuvintele lui Iisus ni-l descriu pe tânăr drept un perfecționist: „If you wish to be perfect” – „dacă îți dorești să fii desăvârșit, mergi, vinde-ți toate averile, dă-le săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino, urmează-mi Mie.”

„Averile” – τὰ ὑπάρχοντα (ta yparhonta). De la yparho – a începe, a fi, a exista, a fi în posesie. Trebuie să rupi din tine bucățica de materie la care ții cel mai mult, pentru care ai impresia că ai muncit până la epuizare și pe care ai transformat-o în idol. Nu poți să ceri veșnicia când ești strâns cu cercul vremelniciei, pe care o mai și idolatrizezi. Ba chiar ajungi să te identifici cu ea, cu bucățica. Vrei să trăiești veșnic? Rupe barierele. Sună ca un slogan pentru tineri, dar așa îi vorbește Hristos: mergi, vinde, dă, vei avea (nu uită să-i reamintească că nimic nu se va pierde, ci contul va fi mult mai plin decât acum!); vino, urmează-Mi. Tânărul nu va fi de față la deznodământul discuției, pe care Iisus îl dezvăluie doar ucenicilor: cu adevărat vă spun vouă, cu greu va intra un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Mai ușor îi va fi unei cămile să treacă prin urechile acului. Comparația pare surprinzătoare pentru că, evident, cămila nu are cum să treacă vreodată prin urechile acului. E ca în geometria euclidiană: două drepte paralele nu se vor întâlni niciodată (sau se vor întâlni la infinit). Dar când infinitul (Hristos) e în fața ta, te poți aștepta la orice. Ucenicii întreabă deconcertați: la urma urmei, cine poate să se mântuiască? Fiecare are în el un idol interior, mai mare sau mai mic. Cum să-l rupi din tine? La oameni aceasta este imposibil, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință, vine răspunsul și mai enigmatic.

 

Tânărul plecase întristat, dar era tristețea care dezvrăjea lumea. Idolul lui începea să se crape și în curând avea să cadă cu zgomot. Unde intră lumina lui Hristos, e doar chestiune de timp până tristețea se transformă în cea mai mare bucurie. Lecția acționează în timp, precum un medicament cu eliberare prelungită: inițial pare că nu va schimba nimic, apoi duce la vindecare. Aceasta este calea sfințeniei.

         Pr. Octavian Schintee

Hits: 0

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com