Euharistia – Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer

                           

Sfântul Ambrozie al Milanului

„(…) Atunci i-a ieşit în întâmpinare Melchisedec şi i-a adus darurile pe care Avraam, simțindu-se cinstit prin ele, le-a primit (Facerea 14, 14 ș.u.). Nu Avraam a adus daruri (jertfă), ci Melchisedec, care este înfățişat fără tată, fără mamă, neavând nici început, nici sfârşit al zilelor sale, ci era asemenea Fiului lui Dumnezeu, despre care vorbeşte Pavel către evrei: Fiindcă rămâne preot în veac acela al cărui nume în tălmăcire însemnează regele păcii, regele dreptății (Evrei 7, 1-3). Nu cunoşti cine este acesta? Poate să fie un om rege al dreptății, când abia este drept el însuşi? Poate să fie rege al păcii, când abia poate să fie paşnic? (Hristos este) fără mamă, după Dumnezeire, căci S-a născut din Dumnezeu-Tatăl, fiind de aceeaşi ființă cu Tatăl; fără tată, este după întrupare, Cel ce S-a născut din Fecioară; fără început şi fără sfârşit, fiindcă El Însuşi este începătura şi sfârşitul a toate, Cel dintâi şi Cel din urmă (Apocalipsa 1, 8). Aşadar, taina pe care ai primit-o nu este un dar omenesc, ci dumnezeiesc, oferit mai dinainte de Acela Care a binecuvântat pe Patriarhul Avraam pentru credință, pe acela de harul şi faptele căruia te minunezi. S-a făcut dovada că Tainele Bisericii sunt mai vechi; cunoaştem acum că sunt şi mai de valoare. Într-adevăr, era lucru de mirare că Dumnezeu a plouat cu mană evreilor şi că se hrăneau cu mâncarea de toate zilele a cerului (Ieşirea 16, 11 ş.u.). De unde s-a şi spus: Omul a mâncat pâinea îngerilor (Psalmi 77, 25). Dar, totuşi, cei care au mâncat această pâine au murit cu toții în pustie; pe când această hrană pe care o primeşti tu, această Pâine vie Care S-a pogorât din cer (Ioan 6, 50), îți procură hrana vieții veşnice; şi oricine o va mânca nu va muri în veac şi este trupul lui Hristos. Judecă acum, care este mai de seamă: pâinea îngerilor sau trupul lui Hristos, care este de-a pururi trupul vieții? Mana aceea era din cer; acesta este mai presus de cer; aceea era a cerului, acesta al Stăpânului cerurilor; aceea era supusă stricăciunii dacă era păstrată pentru a doua zi; acesta este străin de orice stricăciune, căci oricine l-a gustat cu evlavie nu va putea să mai simtă stricăciune. Evreilor le-a curs apă din stâncă, ție sânge din Hristos; pe aceia i-a săturat apa pentru o oră, pe tine Sângele te-a spălat de păcate pe vecie. Iudeul bea şi însetează; tu, după ce vei bea, nu vei mai putea înseta; aceea era în închipuire, Acesta este în adevăr. Dacă aceea de care te minunezi este umbră (închipuire), cât de mare este Acela la Care te minunezi şi de umbra Lui? Ascultă că umbră erau cele ce se făceau la cei vechi: Ei beau – spune Scriptura – din piatra (stânca) ce avea să vină după ei, iar piatra era Hristos. Însă cu cei mai mulți nu a binevoit Dumnezeu; căci au căzut în pustie (I Corinteni 10, 4-5). Dar acestea au preînchipuit pe ale noastre. Ai priceput (care sunt) mai de seamă; căci mai presus este lumina decât umbra, adevărul decât închipuirea, trupul Creatorului decât mana cea din cer.” 

Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul VIII, 44-49, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 20-22(Pr. Narcis Stupcanu – 06 Apr, 2020)

Sursa: https://ziarullumina.ro/theologica/patristica/euharistia-painea-cea-vie-care-s-a-pogorat-din-cer-153251.html

Hits: 0

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com