Ca să întemeieze Biserica, Dumnezeu S-a făcut om

Să ne întrebăm acum: la ce serveşte iubirea aproapelui? Căci tot ceea ce Dumnezeu cere oamenilor are un scop folositor pentru ei. Hristos s-a slujit de caritate pentru a întemeia Biserica.

Dar ce este Biserica? Biserica este omenirea organizată într-o societate naturală. Or, până la Hristos, omenirea nu fusese încă alcătuită în asociaţie. Din nefericire, prin vina oamenilor, această organizare nu s-a putut înfăptui nici după Hristos. Astăzi, omenirea este compusă din naţii, care sub impulsul Satanei, în loc să se iubească, se duşmănesc şi se urăsc de moarte.

Pentru a pune în evidenţă cauzele acestui defect capital, să cercetăm:

  1. care sunt condiţiile organizării unei societăţi naturale;
  2. care dintre aceste condiţii lipsesc omenirii.

Să procedăm în mod ştiinţific, plecând de la o societate naturală bine organizată, bunăoară de la naţie. Într-o naţie, organizaţia este bazată pe două instincte:

1. instinctul de subordonare faţă de suveran;

2. instinctul de iubire naţională.

Ori, în omenire nu există asemenea instincte. Într-adevăr, nu s-a pomenit până acum un suveran al întregului gen omenesc; iar iubirea umanitară, sau filantropia, este prea slabă ca să-i poată uni între ei pe toţi oamenii. Şi iată de ce omenirea nu a fost şi încă nu este organizată. Ei bine, Hristos umple aceste goluri. El pune ca şef suprem al oamenilor pe Dumnezeu şi înlocuieşte debila filantropie prin caritate, ce este atotputernică şi care devine legea înfrăţirii naţiilor. Şi astfel, El îndeplineşte organizaţia omenirii printr-o societate mai mult decât naturală, adică prin Biserică.

Ca să întemeieze Biserica, Dumnezeu s-a făcut om. Şi venind pe pământ şi-a ales 12 ucenici pe care i-a luat din poporul de jos, fără ştire de carte… pentru ca viitorii apostoli ai Evangheliei să nu fie întinaţi de trufia oarbă a învăţăturilor omeneşti. Şi, după ce i-a curăţat de patimi, El le-a dezvăluit timp de 3 ani comorile înţelepciunii divine şi i-a transformat pe aceşti ignoranţi în cei mai mari şi mai binefăcători înţelepţi ai lumii. Pe urmă, când trebuia să se înalţe, El le-a zis: „Mergeţi şi învăţaţi toate naţiile.” Iar, după înălţare, apostolii, luând Duh Sfânt, au pus temeliile Bisericii.

Biserica formează un fel de şcoală. Ea este compusă din învăţători şi din şcolari. Învăţătorii sunt apostolii, iar urmaşii lor: episcopii sau preoţii. Şcolarii sunt toţi oamenii, de la cel mai puternic împărat la cel mai mizerabil cerşetor. Toţi sunt fraţi şi toţi sunt egali înaintea lui Dumnezeu. Numai în biserică sunt realizate adevărata Evanghelie şi adevărata fraternitate.

Dar ce se învaţă în biserică? Dumnezeul învăţător le-a zis ucenicilor săi, când i-a trimis să predice: „învăţaţi pre oameni să păzească toate câte v-am poruncit vouă.”

Prin urmare, în biserică, oamenii învaţă:

1.să combată patimile;

2.să cunoască bine caritatea.

Aceste învăţături sunt rezumate într-o carte dumnezeiască, numită Evanghelie.

Dumnezeu voieşte ca şcoala omenirii, adică Biserica, să îndeplinească două condiţii:

  1. Ea trebuie să fie universală, adică să fie compusă din toţi oamenii, să existe pretutindeni şi să dureze cât lumea. După înviere, Iisus, arătându-se celor 11 apostoli, le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la toată făptura. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacul” (Matei 28,20).
  2. Dar, mai presus de toate, Biserica trebuie să fie unică. Şi, într-adevăr, la sfârşitul Cinei celei de Taină, într-o sublimă rugăciune Tatăl Iisus se exprimă astfel: „Precum m-ai trimis pre mine în lume, şi eu i-am trimis pre ei în lume… Şi nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor întru mine, ca toţi una să fie…” (Ioan 17,18).

Unitatea Bisericii are ca scop să împiedice ivirea schismelor, care, dezbinând creştinătatea, o prăbuşesc în prăpastie. „Toată împărăţia ce se împerechează întru sine se pustieşte.”

Dr. N.C. PAULESCU “CELE PATRU PATIMI ŞI REMEDIILE LOR pp. 15-16.

Hits: 0

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com