Sfântul Ioan Rusul, grabnic ajutător şi vindecător (27 mai)

Sfântul Ioan Rusul este prăznuit pe 27 mai. Sfântul Ioan Rusul s-a născut în Rusia, în jurul anului 1690. A participat la războiul din anul 1711, întreprins de ruși împotriva turcilor. În acest război este luat prizonier de turci şi vândut unui ofițer turc care era agă în Procopion, Asia Mica. Când acest ofițer se întoarce acasă, ia cu sine şi pe Sfântul Ioan Rusul. La casa acestuia, Sfântului Ioan îi este rânduit să aibă grijă de animale. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru aceasta lucrare, știind ca ea este un motiv de smerenie şi de întărire întru asemănarea cu Hristos.

 Sfântul Ioan ii cere stăpânului sa-l lase liber in credința sa si ii mărturisește ca daca ii va implini aceasta dorinta, ii va lucra cu toata daruirea poruncile. “Daca ma silesti sa-mi schimb credinta, mai degraba iti predau capul decat credinta. Crestin m-am nascut si crestin voi muri”.

Datorita credintei si smereniei Sfântului Ioan, Dumnezeu isi revarsa harul Sau peste acest aga si cu ajutorul Domnului, stapanul incepe sa-l pretuiasca din ce in ce mai mult pe Ioan, slujitorul sau.

Din relatarea vietii sale, aflam ca noaptea, grajdul in care se nevoia Sfântul Ioan, se umplea de mireasma duhovniceasca, datorita rugaciunilor sale. Dormea putin si erau zile in care se hranea doar cu putina paine si apa. Participa cand se putea la slujbele din biserica inchinata Sfântului Gheorghe, biserica prezenta in apropierea casei stapanului sau.

Dupa un timp, aga pleaca intr-un pelerinaj la Mecca. Sotia acestuia pregateste un ospat la care participa rudele si prietenii si cu totii se roaga pentru intoarcerea lui cu bine acasa. Printre mancarurile prezente la acest ospat se afla si un pilaf care ii placea foarte mult agai. Amintindu-si de sotul ei, stapana i-a zis lui Ioan, invitat si el la ospat: Cat de bucuros ar fi fost stapanul tau, daca ar fi fost aici impreuna cu noi si ar fi gustat din acest pilaf!. Vazand mahnirea sotiei stapanului sau, Sfântul Ioan a cerut o farfurie plina cu pilaf, spunand ca o va trimite la aga, in Mecca. Sigur ca inviatii s-au amuzat cand au auzit ce graise Sfântul. Insa, Ioan ia farfuria si merge in grajul in care vietuia si ii cere din adancul inimii lui Dumnezeu sa-i trimita farfuria cu mancare stapanului sau, la Mecca.

Peste putin timp, aga, intors din pelerinaj, aduce cu sine si farfuria de arama pe care fusese pus pilaful, spre marea uimire a casnicilor sai. Numai Sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Iata ce marturiseste aga la intoarcerea sa: in cutare zi (era ziua in care stapana pregatise acel ospat), intorcandu-ma de la geamia cea mare, am gasit in camera mea pe care o lasasem incuiata aceasta farfurie plina cu pilaf. M-am umplut de mirare, nestiind cine a adus mancarea si cum a intrat in camera incuiata. Am zarit, cu si mai mare mirare, numele meu batut pe marginea farfuriei, asa cum avem pe toate vasele casei noastre.

Asa incat, cu toata nedumerirea, m-am asezat si am mancat cu mare pofta pilaful, si, iata!, am adus farfuria cu mine si vad ca este intr-adevar a noastra. Dar nu pot sa inteleg cum a ajuns la Mecca si cine a adus-o.

Aceasta marturisire i-a facut pe multi sa-l priveasca cu teama si respect pe Ioan, ca pe un om drept si placut lui Dumnezeu.

A refuzat sa locuiasca in casa, alaturi de rudele stapanului, nevoindu-se in continuare in staulul pe care il sfintise prin rugaciunile sale.

Cunoscand prin descoperire dumnezeiasca ziua trecerii sale la cele vesnice si nemaiputand sa mearga la biserica din cauza bolii sale, le cere celor apropiati sa-l cheme pe parintele de la biserica din apropiere sa-l impartaseasca. Acesta i-a ascuns impartasania intr-un mar, pentru ca se temea de credinta celorlalti. Dupa ce se impartaseste, Sfântul Ioan a trecut la cele vesnice pe 27 mai, in anul 1730. La inmormantarea sa, au fost prezenti nu doar crestinii, ci si multi musulmani.

Tot prin lucrare dumnezeiasca, preotul care il impartasise pe Sfântul Ioan Rusul, primeste in vis porunca de a deschide mormantul Sfântului. Pentru a inlatura orice indoiala din mintea preotului, Dumnezeu ingaduie ca deasupra mrmantului Sfântului Ioan sa straluceasca o lumina asemanatoare cu un stalp de foc. Dup ace au deschis mormantul, au vazut ca trupul Sfântului era neputrezit.

In anul 1832, Osman Pasa, arunca in foc moastele Sfântului Ioan. Potrivit Traditiei, trupul Sfântului s-a miscat in foc ca si cand ar fi fost viu. In urma acestei intamplari, trupul Sfântului a ramas intreg, pastrand o urma de negreala de la foc si fum, ca marturie a minunii petrecuta atunci. Dupa mai multe peregrinari, moastele Sfântului Ioan Rusul au ajuns pe insula Evia, in orasul numit Noul Procopion. Aici a fost ridicata o noua biserica, sfintita in anul 1951. In acest locas sunt prezente si astazi moastele Sfântului Ioan.

Iulian Predescu

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul la vreme de boala

Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.

De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.

Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mantuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-L laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

Hits: 0

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com