MESAJ MOTIVAŢIONAL PENTRU PROMOVAREA LIMBII ROMÂNE

“Mult e dulce și frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.

 

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm,

Și pe buze-aduce miere

Când o cuvântăm.

 

 Românașul o iubește

Ca sufletul său,

Vorbiți, scrieți românește,

Pentru Dumnezeu.

Frați ce-n dulcea Românie

Nașteți și muriți

Și-n lumina ei cea vie

Dulce viețuiți!

  

De ce limba românească

Să n-o cultivăm?

Au voiți ca să roșească

Țărna ce călcăm?

 

Limba, țara, vorbe sfinte

La strămoși era;

Ei ar plânge în morminte

Când ar asculta.

A lor genii ne șoptește,

Din mormânt mereu,

Vorbiți, scrieți românește,

Pentru Dumnezeu!”

(Limba românească de Gheorghe Sion)

Cu aceste vorbe doresc să mă adresez sufletelor voastre pline de dorul de țară. Acest dor pe care-l purtați, nu se va alina decât cu un singur leac tămăduitor care se numește LIMBA ROMÂNĂ.

Vreau să mă adresezi celor două categorii de suflete de români care sunteți departe de țară:

părinți, care v-ați născut vorbind limba română, acasă, în România, și așa trebuie să muriți!

și copii, care, fie v-ați născut în România, fie în pământ străin.

Voi, dragi copii, nu purtați nicio vină pentru că vă înstrăinați de limba strămoșilor voștri, dar aveți o mare responsabilitate să vă cunoașteți neamul din care faceți parte și să fiți mândri că sunteți români. Pentru aceasta este nevoie de a vorbi în limba română, cu orice ocazie, dar mai ales în sânul familiei. Identitatea românească se afirmă, în primul rând prin vorbirea limbii române. Provocați-i pe părinți să vorbească cu voi cea mai dulce limbă, cea românească.

Dragi părinți, destinul ni-l facem noi. Nu există altă soartă stabilită. Ați ales să plecați din țară. Nimeni nu vă judecă. Vă înțelegem durerea. Înaintașii noștri, eroii neamului, însă, își vor revendica dreptul limbii, al gliei și al credinței strămoșești pentru care au plătit cu viața lor. De asemenea și urmașii vă vor cere dreptul asupra limbii, dacă nu le veți da șansa să rămână români. Pe umerii dumneavoastră apasă o mare responsabilitate: aceea de a păstra și de a transmite generațiilor viitoare, limba română. Vorbiți românește cu copii dvs, dragi părinți! Acest mare dar al limbii române este ca un vas de preț, fragil și ușor de spart, în care stă ”apa cea vie – limba română”, pe care, daca nu sunteți atenți, puteți să vă risipiți toată sursa vieții și să nu mai aveți cu ce vă adăpa copiii. Ei nu sunt vinovați dacă se vor stinge de sete, dar dvs. purtați cea mai mare răspundere. Dumneavoastră v-ați născut vorbind românește. Trebuie să fiți conștienți că fiii dvs. nu au primit acest dar, în mod nativ, de aceea, vă rog să-l păstrați și să-l cultivați. La noi în țară, mai ales aici, în inima Transilvaniei, la Cluj, celelalte etnii nu-și permit să vorbească acasă limba română, ci-și vorbesc propria limbă, chiar și pe stradă. Asta însemnă identitate națională. Să nu vă fie rușine că sunteți români. Vorbiți românește, oriunde întâlniți un alt român! Știu că plecarea dumneavoastră din țară este ireversibilă. Asta ați ales. Nu aveți dreptul, însă, să alegeți să schimbați dumneavoastră identitatea copiilor pe care vi i-a dat Dumnezeu. Dați-le șansa să fie ceea ce sunteți dumneavoastră! Dați-le șansa să creadă în Dumnezeu și să se roage în limba română. Dumneavoastră, atunci când ați plecat din țară, nu ați putut concepe vreodată ca să spuneți rugăciunea ”Tatăl nostru” într-o altă limbă. Pentru dumneavoastră, Dumnezeu era Român! În această limbă, El vă înțelegea cel mai bine.

Ionița Timiș, profesor la Colegiul Național Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” Cluj -Napoca

Hits: 5

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com