Neamul nostru românesc se tămăduiește, se îndreaptă și poate să dăinuiască doar trăindu-și credința prin harul iertării și-al iubirii lui Hristos!

           

Doamne, Tu ești lumina și salvarea noastră!

Fiecare dintre noi suntem o părticică de Românie. Fiecare prin viața lui bună-creștinească în Hristos contribuie la binele obștesc. Fiecare făcător de rele contribuie în rău la starea comună pe care o avem ca neam. Prin crez și fapte, contribuim fiecare la binele sau zbuciumul neamului nostru. Timp de aproape cinci zeci de ani, din sufletele noastre s-au înălțat către cer rugii aprinse pentru o izbăvire, pentru libertatea de credință, pentru bunăstare, pentru armonia și pacea firească a poporului nostru.

Ceea ce am cerut, Dumnezeu ne-a dat. Dar, dacă stăm departe de Dumnezeu sau ne înstrăinăm de Creatorul nostru, nu avem lumina rațiunii lucrurilor bune. Fără ajutorul haric al Bunului Dumnezeu nu știm cum să înmulțim talantul și ceaa ce  am primit, nu ne folosește și se pierde.

Omul, la întristare îi cere ajutorul lui Dumnezeu. După ce primește ajutorul, omul uită de Dumnezeu, și deci, se leapădă de Creatorul și Binefăcătorul său. Din cauza lepădării și a actului de necredință, oamenii rămân singuri să ducă mai departe ceea ce au cerut și au primit. S-a dovedit de ce suntem în stare atunci când formalismul și trufia ne orbește și ne aflăm decăzuți, atunci când Îl înlăturăm pe Dumnezeu și rânduielile Lui cu dezordinea morală și păcatele patentate de noi. Suferința este produsul necredinței noastre. Ne lepădăm de strămoși și legămintele ființiale ale neamului, suntem formaliști, suntem epigoni, fățarnici, trufași și nerecunoscători. ÎL lepădăm pe Hristos din viața noastră prin păcatele atât de costisitoare pe care le susținem, atrăgându-ne osânda vremelnică și nefericirea veșnică!

ÎL trădăm pe Hristos, pe Dumnezeul Atotputernic și ne punem speranțele în oameni, în ideologii create de oamenii imperfecți! Întunecați de necredință și imoralitate, noi înlăturăm legile lui Dumnezeu, legile armoniei divino-umane care asigură continuitatea vieții omenești! Singuri ne susținem distrugerea!

Slăbiciuni au avut și strămoșii noștri, dar vocația credinței lor a biruit. Ei au revenit, și-au spălat greșelile prin jertfa și sudoarea frunții, au luptat și au biruit pentru că Dumnezeu a fost „Calea, Adevărul și Viața” lor. Ceea ce avem astăzi se datorează lor, este moștenirea primită de la ei, moștenire sfântă înfăptuită prin jertfa credinței lor. Dacă vrem trăinicie între popoarele lumii trebuie să ne trăim credința în Dumnezeu!

Starea de formalism religios în care ne aflăm, cultivată de cei ce ne vor ca pleava în bătaia vânturilor și de slaba noastră credință, ne poate distruge în aceste timpuri când doar cei tari și trăitori cu Hristos rezistă lepădărilor moderne sub care se ascunde răul. Trăinicia neamului nostru este legată de plenitudinea harică în Hristos a tuturor celor ce simțim românește. Și pentru Europa și pentru celelalte popoare vom fi de folos să fim un neam credincios al lui Hristos. Cei ce se opun tratamentului de vindecare prin credința și harul lui Hristos nu cunosc puterea harului sau adevărul l-au pierdut.

Câți dintre noi, duminica mergem la Dumnezeiasca Liturghie și ne rugăm pentru tămăduirea neamului nostru de patimile necredinței ? Tulburările, scandalurile, suferințele și nedreptățile neamului nostru sunt rezultatul strădaniilor oamenilor fără Dumnezeu. Suntem doar cu numele creștini ! De aceea suferim.

Dumnezeu ne ajută, dar este totodată și drept, iar, în dreptatea Sa dumnezeiască, cum credem că merităm binele, când, atât de mulți dintre noi trăiesc în desfrânare-fără Sfânta Cununie, când, atât de mulți dintre noi suntem făpturi desacralizate refuzând îndreptarea prin Sfânta Mărturisire și dumnezeiasca Sfântă Împărtășanie?

Trebuie să ne rugăm și mai ales să revenim la viața în Hristos cu trăirea cât mai intensă a credinței cu ajutorul Sfintelor Taine, care ne întărește prin harul lui Hristos! Hristos este forța motrice a națiunii noastre!

Ce s-ar întâmpla cu fiecare dintre noi sau cu neamul nostru, dacă Dumnezeu ne-ar răspunde după necredința și faptele noastre, ale celor ce, nici măcar un ceas din săptămână nu vrem să-I acordăm duminica la slujbă, la Dumnezeiasca Liturghie a sfințirii și a reîncărcării noastre harice, de care avem atât de mult nevoie.

Fiecare trebuie să fim plini de harul lui Hristos și să trăim iubirea de Dumnezeu și de semeni. Harul și lumina cunoștinței lui Hristos ne ajută să distingem binele de rău. Nu contribuim la binele neamului nostru cu vicleșuguri diavolești, cu răzbunări și dezbinări. Neamul nostru românesc se tămăduiește, se îndreaptă și poate să dăinuiască doar trăindu-și credința prin harul iertării și-al iubirii lui Hristos!

Soluția noastră ființial creștinească este trăirea perceptelor Evangheliei lui Hristos, participarea la Dumnezeiasca Liturghie și însușirea harului dumnezeiesc dăruit nouă prin sacramentul Sfintelor Taine. În decursul istoriei, Dumnezeu ne-a fost salvarea. Mântuitorului Iisus Hristos, ne-a îndreptat, ne-a vindecat și ne-a fost izvorul tuturor celor trainice și bune cerute în rugăciune de noi. Mai toți am spus că până în anul 1990 a fost o perioadă de suferință a poporului nostru asemănată cu suferința slăbănogului de 38 de ani care a suferit pentru păcatele sale. Mântuitorul Iisus Hristos l-a atenționat pe omul vindecat de la scăldătoarea Vitezda spunându-i: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai greșești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău.” (Ioan I, 1-16) Neamul nostru nu a avut motiv întemeiat pentru slăbănogeala sufletească nici înainte de 1990 și nici în acești ultimi trezeci de ani din viața noastră.

Am cerut ajutorul lui Dumnezeu și ne-a ajutat. Noi Îl vedem pe Dumnezeu doar la suferință și ne lepădăm de El imediat ce se întrezărește zorii binelui. Fraților! Cu harul lui Hristos să ne luminăm inima și sufletul la timp, căci pierdem drumul prin întunericul necredinței și poate oricând să apară plata păcatelor. Să avem grijă, să nu ne fie nouă ceva mai rău!

Să rămânem cu Dumnezeu în inimi și-n viață! Să fim fiecare purtători ai luminii lui Hristos prin viața noastră! Să-l propovăduim pe Hristos semenilor noștri ca să biruiască lumina asupra întunericului. Toți suntem membrii Bisericii lui Hristos și frați între noi, ca fiii Aceluiaș Părinte. Împreună trebuie să le ducem pe toate, dar nu oricum. Trebuie să mărturisim și să ne trăim viața creștinește în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos care ne cuprinde pe toți, ca să biruiască binele! Lumina Învierii lui Hristos luminează tuturor, dar cei întunecați nu vor să o vadă!  Noi, ca buni Români, să avem continuitate în credință, în fapte bune, în iubirea de Dumnezeu și de semeni, ca să continuăm viața în Hristos și vitalitatea harică a neamului nostru.

Pr. Silviu State

Hits: 68

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com