Viață reală și „realitate” virtuală. Cum să ieșim din capcană

Continuăm să vorbim astăzi despre consecințele negative ale digitalizării lumii actuale, care privesc atât mintea, cât și întregul nostru organism. Facem referință, ca și în articolul precedent, la volumul Demența digitală, scris de psihiatrul german Manfred Spitzer.

La stadiul actual al cunoștințelor medicale și al măsurilor de prevenție și de terapie posibile, scrie Spitzer, avem o singură posibilitate: să creștem cât mai mult posibil dezvoltarea creierului nostru, și deci a minții, și să evităm tot ce împiedică acest proces.

Autorul amintește aici de una din cele mai importante cercetări în privința fenomenului îmbătrânirii, care a demonstrat importanța momentului în care creierul începe s-o ia pe calea declinului mental. Un om de știință american a convins 678 de călugărițe din ordinul catolic School Sisters of Notre Dame, de vârste cuprinse între 76 și 107 ani, să participe la un studiu de lungă durată și să doneze în scopuri științifice propriul creier după moarte. Nun study, cum a fost denumit în mediile științifice, apărut în anul 2001, avea particularitatea că participantele la studiu intraseră de tinere în monahism, ducând un mod de viață foarte simplu și, mai ales, foarte asemănător. Arhiva mănăstirii în care viețuiau oferea informații asupra vieții monahiilor și asupra activităților mentale ale fiecăreia dintre ele în decursul anilor. Acest lucru a demonstrat, de exemplu, că, în autobiografia lor scrisă la vârsta de 22 de ani, monahiile descriau conținuturi emotive pozitive și de aceea aveau un risc de mortalitate mai mic.

Sora Maria a reprezentat un subiect singular al cercetării. Profesoară activă până la 84 de ani, ea a murit la 101 ani din cauza unei tumori, dar având mintea foarte limpede. Testele efectuate în anii imediat anteriori morții pentru măsurarea capacității intelective nu au revelat aspecte patologice. În același timp însă, creierul era afectat de degenerări tipice morbului Alzheimer. În cursul cercetării, au fost individualizate numeroase alte cazuri similare cu cel al surorii Maria, adică subiecți cu o minte foarte activă până la moarte, dar cu manifestări degenerative la nivelul encefalului.

Fig: Formarea creierului în decursul vieții: creștere și declin, factori pozitivi și negativi

Activitatea mentală nu inhibă instalarea degenerărilor patologice precum boala Alzheimer, dar o minte bine dezvoltată poate suporta boala mult mai ușor decât una nedezvoltată, fără semne exterioare evidente. Aceasta înseamnă că, în ciuda îmbolnăvirii, creierul dezvoltat este mai puțin afectat de boală decât un creier nedezvoltat, care e mult mai puțin bolnav.

 Copiii care petrec mult timp, încă de la vârste fragede, în fața ecranului, vor produce multe daune dezvoltării cerebrale în ceea ce privește dezvoltarea vorbirii. O persoană care crește într-un ambient bilingv (iar copiii crescuți în diaspora au un mare avantaj), utilizând toată viața cele două limbi învățate, va avea o dezvoltare mentală superioară. S-a demonstrat că un astfel de individ se poate îmbolnăvi de demență cu trei sau patru ani mai târziu decât cineva care este monolingv. Persoanele care vorbesc două limbi controlează permanent creierul, constrângându-se să nu folosească decât o limbă atunci când vorbesc. De exemplu, când un individ bilingv numește un obiect într-o limbă, activează și termenii corespunzători în cealaltă limbă. Este necesar astfel un control cognitiv continuu pentru a suprima această activare. Așadar, ceea ce învață și antrenează continuu această persoană este autocontrolul.

Psihiatrul german își încheie cartea cu câteva sfaturi pentru evitarea așa-zisei demențe digitale:

  1. „Mâncați sănătos! Bolile cele mai frecvente ne devorează din interior și trebuie să le împiedicăm. Așadar: afine, broccoli, câteodată un pătrățel de ciocolată și un pahar de vin roșu; apoi, și un pic de pește (mai bine peștii mici, deoarece peștii mari se hrănesc cu cei mici și deci absorb mai multe substanțe toxice).” Perioadele de post rânduite de Biserică, dar și meniurile păstrate în mănăstirile noastre respectau de demult o dietă bazată pe vegetale și pește
  2. „Dedicați o jumătate de oră pe zi mișcării – puteți merge pe jos la servici sau la cumpărături; e cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru corpul vostru
  3. Încercați să „gândiți” mai puțin. Concentrați-vă pe momentul prezent. Un studiu publicat în revista Science a confirmat vechiul sfat al maeștrilor de meditație: este necesar să fii aici și acum cu propria concentrare și nu în altă parte. Cine reușește e și mai fericit, cine despică firul în patru (în special cu înaintarea în vârstă, gândindu-se doar la trecut) va fi mult mai puțin fericit.” În Evanghelie se spune: Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti” (Mt. 6, 6). Domnul îndeamnă așadar la o retragere totală în inimă, căci cămara în înțeles patristic este identificată cu inima. Nici un gând lumesc să nu mai pătrundă în inimă de când se realizează această retragere. Versetul vorbește de o restrângere treptată a spațiului înconjurător: intră, cămară (to tamieion, care înseamnă și dormitor, dar și administrația trezoreriei, adică, prin extensie, locul unde hotărăști cum să-ți administrezi averea), închizând ușa (se produce o izolare față de exterior). Abia atunci începe dialogul cu Tatăl, Care este în ascuns (en krypto, cu semnificația și de: în secret); zic dialog pentru că, iată, Tatăl, Care vede în acest ascuns, secret, îți va răspunde, răsplătindu-ți. Concentrarea în rugăciune aduce răsplată de la Dumnezeu sufletului nostru. Evagrie Ponticul afirmă: „Așezându-te în chilia ta, adună-ți mintea și gândește-te la ceasul morții”. (Filoc. rom., 1, p. 60)
  4. „Urmăriți obiective realizabile. Avem tendința de a avea pretenții prea mari pentru noi înșine. Aceasta ne condamnă la eșec și dezamăgire. În acest fel, devenim noi înșine un magnet pentru eșecuri și insatisfacții.” Tot de la Evagrie: „Deci având pentru timpul de acum cele de trebuință, nu te îngrijora pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o săptămână și nici pentru o lună. Căci venind de față ziua de mâine, va aduce El cele de trebuință. Tu caută mai bine împărăți cerurilor și dreptatea lui Dumnezeu”. (cf Mt 6:33) (Filoc. rom., 1, p.56)
  5. „Ajutați pe alții. Numeroase cercetări au demonstrat că solidaritatea face bine și că banii ne fac fericiți doar dacă îi cheltuim pentru alții
  6. Apropo de bani: nu produc nici fericire, nici sănătate. Din contră, gândul doar la bani amplifică lăcomia și singurătatea. Și dacă doriți să cheltuiți bani, faceți-o pentru diferite activități și nu pentru obiecte. Obiectele se învechesc, ruginesc, ocupă loc și se umplu de praf. Evenimente și activități au exact efectul opus: cu cât trece timpul, cu atât ni le reamintim mai cu plăcere. Se păstrează în amintire, devin parte din noi – asta dacă nu ne lovește demența. Dar atunci nici obiectele nu ne mai folosesc la nimic.
  7. Din când în când ascultați muzică într-o manieră conștientă. Neuroștiințele au demonstrat că numai muzica limitează activitatea sectoarelor cerebrale responsabile cu frica și alimentează pe cea a zonelor care favorizează fericirea. Cu muzica bună procedați precum cu hrana de calitate: nu o consumăm la muncă sau în ascensor. Este posibil și așa, cu siguranță, dar cu o concentrare totală efectul e mai mare.
  8. Cântați, e o activitate foarte sănătoasă. Dacă vă rușinați sau vă e teamă că vă aude cineva, faceți-o în mașină. Fixați radioul pe un canal care transmite cântece pe care le cunoașteți și cântați-le împreună.” Înscrieți-vă în corul Bisericii și dați slavă lui Dumnezeu cântând!
  9. „Zâmbiți! Chiar atunci când n-aveți nici un chef. Emoțiile nu sunt străzi cu sens unic care pleacă de la creier și ajung la glande și la mușchi. Creierul nostru absoarbe și informații de la corp și elaborează stările de spirit corespunzătoare: cui este cuprins în mod neașteptat de tahicardie, i se face frică doar de aceasta; de asemenea, nu plângem doar pentru că suntem triști, ci suntem triști pentru că plângem. Același lucru e valabil și pentru râs. Cine surâde, chiar fără motiv, stimulează zonele din creier responsabile cu emoțiile pozitive. Botoxul nu blochează doar ridurile feței, ci și emoțiile pozitive.” De altfel, la bucurie ne cheamă și Sfântul Apostol Pavel: „Bucurați-vă pururea.” (1 Tes 5:16) Sfântul Ioan Gură de Aur lămurește: Minunea e că în cele lumești, nu numai întristarea, dar şi veselia aduce paguba cea mai mare; în cele ale Duhului tocmai dimpotrivă: nu numai veselia, dar şi întristarea cuprinde în sine o mare comoară de bucurii. (Sf. Ioan Gură de Aur, Predicile despre statui, Partea a Il-a, predica a XVIII-a, p. 146)
  10. „Fiți activi și depășiți obstacolele! Cine se simte mai bine: turistul de duminică ce suie creasta cu telefericul sau excursionistul care o cucerește pas cu pas? Cu siguranță al doilea, căci e mulțumit de propriul succes și se bucură de panoramă într-un mod cu totul diferit de cel care sosește cu cabina sau în mașină, se aruncă într-un bar, cumpără un suvenir și nu se oprește nici măcar o clipă spre a admira pădurea, aerul și tăcerea.” Iar o Sfântă Liturghie trăită de la binecuvântarea mare până la otpust cu o profundă regăsire interioară, va fi cu adevărat cea mai bună cale pentru atingerea, pas cu pas, a crestei celei mai înalte a sufletului, bucurându-ne de toate treptele urcușului mistic.
  11. „Simplificați-vă viața! Cumpărați o mașină de tuns iarba, un aparat de gimnastică sau o bicicletă: astăzi facem atât de puțină activitate fizică. Folosim scările rulante, ascensorul, și mașina pentru a merge în sala de gimnastică, dar totul s-ar putea simplifica: mai puține lucruri și mai puține întâlniri cer mai puține griji, mai puține așteptări și mai puține obligații.
  12. Ne obișnuim relativ ușor cu tot ceea ce pune în mișcare zonele creierului responsabile cu fericirea. Excepția cea mai importantă: aproapele. Un surâs, o conversație plăcută, o masă împreună, o activitate în comun: acestea sunt lucrurile care fac ca viața noastră să fie plină și mulțumitoare. O cină alături de 3 prieteni oferă mult mai multă bucurie și e mult mai eficace decât 300 de contacte virtuale pe Facebook.” Evagrie Ponticul ne sfătuiește: „Dacă ai mâncat odată într-o zi, a doua oară să nu poftești… dacă (însă) s-ar face întâlnire de frați și ai fi silit să mănânci și a doua și a treia oară, să nu te temi, nici să te întristezi, ci mai bine bucură-te (s. n.) mulțumind lui Dumnezeu că… ai împlinit legea dragostei și că pe însuși Dumnezeu Îl vei avea orânduitor al vieții tale” (Filoc. rom., 1, p. 61)
  13. „Petreceți mult timp în natură, deoarece face bine corpului și minții. De ajuns vederea poienilor și a copacilor pentru a ne simți mai fericiți. Cine privește un peisaj verde după o operație de colecist, va ieși din spital cu o zi înainte față de cel care vede doar betoane de la fereastra salonului său.” Aici aprofundează Avva Antonie cel Mare: „De ce a fost făcut omul? Ca înțelegând făpturile lui Dumnezeu, să-L vază dintr-însele și să preamărească pe Cel Ce le-a zidit pentru om.” (Filoc. rom., 1, p. 24)
  14. „Pentru cine are copii, toate acestea sunt valabile mai ales pentru ei!
  15. În fine, dar nu în ultimul rând, evitați media digitale. S-a demonstrat că acestea ne îngrașă, ne fac să devenim proști, agresivi, singuratici, bolnavi și nefericiți. Limitați folosirea lor de către copii, e singurul lucru care poate avea un efect pozitiv. Fiecare zi petrecută de un copil fără media digitale e timp câștigat.
  16. Pentru o întreagă societate e valabilă această reflecție: nu avem nimic, în afară de mințile generației următoare, dacă ținem la bunăstarea noastră și la menținerea culturii noastre. Să încetăm să le umplem constant de gunoi!”

Tendința de „a umple cu gunoi” mințile este o preocupare în fața căreia medicina psihiatrică trage un serios semnal de alarmă. Dar datoria omului de „a fi rațional” și de a evita acumularea acestor reziduuri toxice în organismul său a fost arătată încă din primele secole creștine de marii părinți ai pustiei. Începând cu Avva Antonie cel Mare:  „Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce este răul, se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali”. (Filoc . rom., 1, p.12).

Bibliografie: Spitzer, Manfred, Demenza digitale. Come la nuova tecnologia ci rende stupidi, Corbaccio, 2013

Pr. Octavian Schintee (Pordenone)

Hits: 119

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com