Erminii la Icoana Adormirii Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este sărbătorită anual în 15 august. Sursa reprezentării icoanei cu momentul Adormirii se află în Sfânta Tradiție.

În centrul icoanei este reprezentată Maica Domnului care se află într-o casă, întinsă pe un pat, cu mâinile încrucișate pe piept. La capătul patului, unde se află picioarele sale, este reprezentat Sfântul Apostol Petru. La capul Maicii Domnului se află Apostolul Pavel și Sfântul Ioan Teologul care o îmbrățișează. De asemenea, în partea stângă se află femei plângând.

De jur împrejur sunt prezenți toți Apostolii, despre care se cunoaște că au fost la acest moment, dar și unii sfinți ierarhi, precum Sfinții Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei. Ierarhii se recunosc datorită crucilor mari de pe veșmintele lor și țin deschise Sfintele Evanghelii. Numele lor nu sunt înscrise.

În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în mâini o hârtie în care este scris: După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul. În stânga casei apare Sfântul Cosma Melodul care poartă și el în mână o hârtie pe care este scris: Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică știindu-te…

Tot în centrul imaginii, deasupra Maicii Domnului, este reprezentat Domnul Iisus Hristos îmbrăcat în haine albe într-o mandorlă de lumină și înconjurat de îngeri. El ține în brațe sufletul Maicii Domnului, reprezentat ca un prunc înfășat. Hristos este înconjurat de îngeri.

Uneori apare în planul apropiat un om care are amândouă mâinile tăiate de un înger cu sabia. După Leonid Uspensky acest om, Athon, a fost un evreu fanatic care a îndrăznit să se atingă de patul Maicii Domnului. El adaugă că acest detaliu este apocrif. Kontoglu oferă o explicație diferită. El spune că omul era un evreu evlavios pe nume Jehonias care a fost pedepsit de înger pentru că a vrut să răstoarne trupul sfânt.

În viziunea iconografică ortodoxă, icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanității ei depline.

Prezența lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului avea și ea nevoie de mântuire, ca și ceilalți oameni, cât și faptul că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul ei.

Faptul că icoana și întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul mutării Maicii Domnului cu trupul la Cer, arată faptul că dacă întreaga Biserică a fost de față la moartea ei, momentul mutării ei și cu trupul la Cer rămâne o taină.

Iulian Dumitrascu

Sursa: Basilica.ro

Hits: 24

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com