Sfântul Nicodim Aghioritul – Câte sunt pricinile nerăbdării în Biserică!

 

Căci, ce folos, fraţilor, dacă vă duceţi în toate zilele la Biserica lui Dumnezeu şi după aceasta nu primiţi nici un rod din cele zise în Biserică, ci ieşiţi neroditori? Toată pricina însă pentru care nu rodiţi este:

  1. a) pentru că nu sunteţi cu luare aminte la cele ce auziţi în Biserică, ci lăsaţi mintea voastră de umblă la lucrurile cele deşarte şi lumeşti, pentru care numai urechile cele trupeşti ascultă, iar cele gândite ale sufletului sunt închise şi nu intră în ele cuvintele lui Dumnezeu,
  2. b) Pentru că vă grăbiţi ca să ieşiţi mai repede din Biserică şi să vă duceţi unul la târg, altul la casa sa şi altul la altă lumească şi trupească trebuinţă; dar ştiţi şi pricina care vă face să nu luaţi aminte la dumnezeieştile cuvinte şi să vă grăbiţi a ieşi din Biserica lui Dumnezeu? Întâia pricină la aceasta este diavolul care, pizmuind mântuirea voastră, vă îndeamnă dinlăuntrul inimii a ieşi cu un ceas mai înainte din Biserică. Şi câteodată vă face a vă mâhni cu sufletul şi a zice că preotul întârzie slujba, iar altădată vă îndeamnă ca să vă duceţi la biserica care ştiţi că termină slujba mai înainte de celelalte; şi altădată sileşte pe unii din voi să iasă din Biserică mai înainte de sfârşitul slujbei. Şi aceasta o face diavolul, că se teme ca nu cumva să se sădească vreun cuvânt al lui Dumnezeu în inima voastră şi înrădăcinându-se să facă rod de faptă bună şi folos sufletesc.

Iar a doua pricină este, după Hrisostom, că pofta şi plăcerea sufletului vostru sunt vătămate din lucrurile cele pământeşti şi din reaua vieţuire şi de aceea nu iubeşte, nici pofteşte să se îndulcească de cele duhovniceşti şi cereşti. Precum şi când sunt stricate pofta şi gustul trupului, nu-i place, nici se îndulceşte de vreo mâncare simţită. Pentru aceea şi la voi urmează această mare răutate, adică a cheltui tot timpul zilei la vorbe deşarte şi la glume şi râsuri şi lucruri lumeşti şi un ceas sau două să nu puteţi îngădui în Biserică, ca să ascultaţi pentru lucruri cereşti şi mântuirea sufletului vostru, de care nu toată lumea e vrednică. „Învăţătura despre suflet cu cât s-ar întinde, pe atât îl face mai puternic pe suflet, pe cât acesta primeşte. Acum însă la poveşti şi la cuvinte nefolositoare ne cheltuim toată vremea…

Iar despre dumnezeieştile dogme auzind o dată sau de două ori pe săptămână, ne saturăm şi ne îngreţoşăm. Deci, care este pricina? Fiindcă suntem bolnavi sufleteşte, pofta lui cea spre acestea şi gustul cu totul fiind stricate. De aceea nu are putere spre pofta hranei celei duhovniceşti. Dimpreună cu celelalte şi acesta este un mare semn de boală arătată, aceea adică a nu flămânzi, nici a înseta şi de amândouă a avea îngreţoşare” (Omilia 18 la Ioan).

Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia, Bunul moral al creștinilor, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001, p.258.

Hits: 105

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com