Despre Dumnezeiasca Liturghie și folosul Sfintei Împărtășanii – Sfântul Ioan de Kronstadt


O, Dumnezeiască, preasfântă, mai presus de ceruri, atotcuprinzătoare  a cerului cu pământul  Liturghie ortodoxă! Cât eşti de minunată, de dragă, plină de nesfârşită bunătate, înţelepciune, dreptate, sfinţenie dumnezeiască, mărire neurmată!

Chiar partea ta pregătitoare, Proscomidia, închipuie pe scurt şi în mare dumnezeiasca ta mărire, putere mântuitoare şi frumuseţe cerească. Aici, în părticele foarte neegale de pâine din grâu sunt închipuiţi:

1) Însuşi Mielul (Agneţul) lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel ce ridică păcatele lumii;

2) Maica Domnului, în cinstea căreia se scoate o părticică triunghiulară dintr-o prescură aparte şi se pune de-a stânga Agneţului;

3) Cetele tuturor sfinţilor – Înainte-Mergătorul, Proorocii, Apostolii, Ierarhii, Mucenicii, Preacuvioşii, Doctorii fară de arginţi, Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti părinţi loachim şi Ana, sfinţii zilei şi sfântul al cărui nume îl poartă Liturghia. Aceasta e Biserica cerească, triumfătoare, ce are unire cu Biserica pământească;

4) este închipuită în părticele toată Biserica pământească, dimpreună cu tot episcopatul Bisericii de pe pământ, în Hristos, ca tagmă slujitoare în Taine, rugăciuni şi învăţătură, şi

5) în cele din urmă, este închipuită cea de-a treia ramură a Bisericii, a celor mai dedesubt, adică a fiilor Bisericii morţi în credinţă şi pocăinţă.

Vedeţi ce minunată unire dumnezeiască atotcuprinzătoare a celor cereşti, pământeşti şi mai dedesubt! În chip veselitor, măreţ, dumnezeiesc stă în mijlocul discului Mielul (Agneţul) lui Dumnezeu, junghiat şi împuns, adică o părticică mare, pătrată, de pâine, ce urmează să se preschimbe în Trupul lui Hristos; iar alături de sfântul disc stă sfântul potir, chip al acelui minunat Potir cu vin despre care la cina cea de taină Domnul a glăsuit solemn: Beţi dintru acesta toţi: Acesta este Sângele Meu, al legii celei noi (Matei 26, 27).

Dar ascultaţi ce citeşte preotul, ce rugăciune, la terminarea Proscomidiei: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce pâinea cea cerească, hrana a toata lumea, pe Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor şi Izbăvitor şi Binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi, însuţi binecuvântează această Punere înainte şi primeşte Jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce au adus-o şi pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne păzeşte neosândiţi întru sfinţita lucrare a Dumnezeieştilor Tale Taine!

Ce mişcătoare dragoste dumnezeiască e zugrăvită în această rugăciune către Părintele Ceresc! Ce negrăită – nu doar de către gurile omeneşti, ci de către cele duhovniceşti ale îngerilor – dragoste a lui Dumnezeu faţă de lume! Nu o oarecare hrană pământească, nu o oarecare mană din cer, ci Trupul şi Sângele însuşi Fiului Său le-a dat spre mâncare şi băutură – preastrânsă împărtăşire şi unire a noastră cu Dumnezeirea şi Omenitatea!

 O, dragoste nepovestită! O, cinste preaînaltă! O, pogorământ care uimeşti toate minţile îngereşti, heruvimice şi serafimice! O, înţelepciune a lui Dumnezeu!

O, dreptate a lui Dumnezeu, milă, frumuseţe şi măreţie a nedescrisei taine! Şi noi, nevrednicii preoţi sau arhierei, săvârşim această Liturghie atât de des, ne împărtăşim cu Sfintele Taine uneori şi în fiecare zi!

O, triumfal dragostei Dumnezeieşti! O, fericire! O, întărire, îndumnezeire a noastră, pe care o primim atât de des! Dar noi cum cinstim Liturghia?

Oare avem dragoste, recunoştinţă şi frică neîncetată, oare ne schimbăm întotdeauna cu schimbarea cea bună? Oare ne facem cereşti, dumnezeieşti, sfinţi?

Purcezând la săvârşirea Proscomidiei, preotul, însemnând de trei ori cu copia cruciş prescura din care se scoate Agneţul, spune:  Intru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos; şi apoi, pregătind partea pătrată din prescură ce însemnează viitorul Agneţ, altfel spus viitorul preacurat Trup al lui Hristos, el grăieşte cu cuvintele prorocului Isaia: -„Ca o oaie spre junghiere S-a adus” – ( taie prin împungere Agnețul cu sfânta copie pe latura IIS –NI); „Și ca un miel nevinovat, fără de glas, înaintea celor ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa.” –( taie prin împungere Agnețul pe latura HS –KA); „Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.” (taie prin împungere Agnețul pe latura de sus IIS-HR);  Iar neamul Lui cine-l va spune?(taie prin împungere Agnețul pe latura de jos NI-KA) (Isaia 53, 7) şi zicând: „Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui,” taie împungând orizontal Agnețul în aproierea cojii de jos a prescurii și ridică partea pătrată –desprinde Agnețul din mijlocul prescurii şi îl pune pe sfântul disc. Întoarce Agnețul cu fața în jos și junghiind cruciş, spune: „ Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi mântuirea lumii” și întorcându-l cu fața în sus  împunge Agnețul sub literele IIS, spune: „Și unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns” iar când spune,Și îndată a ieşit sânge şi apă” pune în Sfântul Potir vin roșu și apă (Ioan 19, 34).

O, nedescrisă dragoste a lui Dumnezeu! O, nepovestita minune a minunilor – Liturghia! Cazi înaintea ei, omenire, şi varsă lacrimi de pocăinţă: căci pentru păcatele tale se săvârşeşte ea.

In Dumnezeiasca Liturghie şi în celelalte Taine, Dumnezeu a dăruit Bisericii Ortodoxe atât de mult, că nici o minte omenească nu poate preţui mărimea acestor daruri: darul celei de-a doua naşteri, al înfierii, al înnoirii, dreptul la viaţa veşnică, intrarea în cer, împreună – vieţuirea cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi veşnica împăcare cu Tatăl Cel Ceresc şi părtăşia la sfinţenia şi bunătatea Lui. Oare preţuiţi voi, creştini drept-slăvitori, acest dar dumnezeiesc, oare vă străduiţi să trăiţi în chip vrednic de chemarea creştină, în curăţie şi sfinţenie şi întru toată virtutea?

Infricoşătorul Sânge al lui Dumnezeu, adus ca jertfa la Liturghie, mijloceşte pentru noi în fiecare zi. Şi ce minunată împărtăşire este Liturghia – împărtăşire cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toţi sfinţii adormiţi şi vii!

De câtă dragoste trebuie să fie înflăcărat săvârşitorul tainei – arhiereu sau preot! Cât de dator este să fie desfăcut de toată împătimirea pământească! Doamne, fa-ne în stare, cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt, a săvârşi cu evlavie această Taină.

Impărtăşirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoşi, împăcaţi, înnoiţi. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! Să mulţumim Domnului, Care ne dă viaţă prin minunatele Sale taine!

Creştini dreptslăvitori, închinaţi-vă Liturghiei, care ne îndumnezeieşte pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoţi şi mireni, înnoiţi-vă prin ea în fiecare zi! Slavă îndurărilor lui Dumnezeu, Tatălui şi Fiului şi Sfanţului Duh. Amin.

Privește câte rude, câți apropiaţi, câţi casnici ai în Hristos: Maica Domnului, sfinţii îngeri, patriarhii, prorocii, apostolii, ierarhii, preacuvioşii, cetele mucenicilor, drepţilor şi tuturor sfinţilor. Săvârşeşte cu luare-aminte, cu înţelegere, din inimă, cu evlavie, Proscomidia şi Liturghia toată, pricepe-o în adâncime, străpunge-te şi plângi înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocăinţă şi de uimire.

De câte bunătăţi a învrednicit Dumnezeu neamul creştinilor dreptslăvitori în săvârşirea Liturghiei! – După moarte se va descoperi la arătare toată bogăţia bunătăţilor pregătite de Dumnezeu celor ce îl iubesc, iar acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură (I Corinteni 13, 12).

Biserica e trupul lui Hristos, de care ţin toţi sfinţii, începând cu Maica lui Dumnezeu şi terminând cu cel din urmă dintre sfinţi, de care ţin toţi creştinii ortodocşi care fară făţărnicie cred şi se străduiesc să se poarte întotdeauna potrivit cu chemarea lor creştină, toţi mirenii duhovniceşti – în fine, toţi cei care au adormit în credinţă şi pocăinţă.

Toţi, ca mădulare ale unui singur Trup, ajuta unul celuilalt – şi mai ales sfinţii nouă, celor care ne nevoim pe pământ şi cu osârdie alergăm la ei; iar în primul rând ne mântuieşte Prea-bunul şi Atotputernicul, Preadreptul Cap al Bisericii -Hristos, Acest Miel al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatele noastre şi ale întregii lumi (loan 1, 29).

Liturghia e slujba atotmijlocitoare, Dumnezeiască, pentru toţi cei vii şi adormiţi; Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curăţă păcatele tuturor credincioşilor care se pocăiesc şi cu osârdie se roagă şi au râvnă pentru viaţa creştinească. Minunata, atotîmpăcătoare, atotsfinţitoare, atotcurăţitoare, atotînnoitoare şi atotîndumnezeitoare Liturghie!

Trebuie să mergem în chip statornic la Liturghie, să luăm parte la rugăciunile ei, să proslăvim pe Domnul şi să mulţumim Lui.

Luaţi, mâncaţi… Beţi dintru acesta toţi… (Matei 26, 26-27). Oare toţi mănâncă şi beau Trupul şi Sângele Domnului, după porunca Lui? La noi, în lumea ortodoxă, în unele locuri să cauţi cu lumânarea şi nu vezi pe cineva care să se împărtăşească; în universităţi nu se împărtăşeşte nimeni, ca să nu mai vorbim de celelalte confesiuni creştine… Să ne vedem de ale noastre. Ce se face la noi!

O, dumnezeiasca noastră credinţă! Dumnezeiască Ortodoxie, Ortodoxie care luminezi mai strălucitor decât soarele, cucerită pentru noi prin sângele apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, preacuvioşilor şi tuturor drepţilor, vino la noi! – O, mărgăritar de mult preţ! O, comoară ascunsă în ţarină (în inimă şi în Biserică)! O, înnoire! O, nestricăciune! O, lumină! O, sare Dumnezeiască! O, soare preastrălucitor! O, însăşi viaţa veşnică! O, împăcare cu Dumnezeu Cel Drept a oamenilor păcătoşi! O, lanţ de aur ce ne leagă cu cerul! O, scară de aur către cer!

Dat fiind că păcatul, în toate chipurile sale, a pătruns toată fiinţa omului – sufletul şi trupul – şi s-a amestecat şi împreunat cu ea, Domnul, Preaînţeleptul Făcător şi Doctor, bine a voit să şi vindece omenirea prin ceea ce este asemănător cu ea: Doctorul însuşi S-a împreunat cu cel doftoricit şi i-a dat lui să guste preacuratul Său Trup şi preacuratul Său Sânge şi a împreunat cu el Dumnezeirea Sa şi Omenitatea Sa.

Omenirea este spurcată şi stricată cu toate păcatele; sângele este molipsit de toate patimile şi omul este necurat în tot sângele, măduva şi oasele sale; numai Preasfânta Fecioară de Dumnezeu Născătoare a fost şi este cu sânge preacurat şi feciorelnic, din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. Pentru izbăvirea de toată întinăciunea păcatului şi pentru înnoirea firii omeneşti a fost nevoie ca Doctorul Cel Preaînţelept, Drept şi Atotputernic să rânduiască Taina Botezului şi Taina împărtăşaniei cu Trupul şi Sângele Său, şi ele au fost rânduite [instituite] de însuşi Hristos Mântuitorul.

Pe Fiul Cel Unul-Nascut, Părinte Bunule, curăţire L-ai trimis în lume. Este în lume o cumplită necurăţie, ce strică sufletul şi trupul omului, le spurcă, le întunecă, le desparte pe vecie de Dumnezeu, Izvorul vieţii, şi nu poate fi curăţită prin nimic altceva decât prin Sângele Fiului lui Dumnezeu, cel vărsat pentru păcatele lumii. Acest Sânge a fost menit dinainte de toţi vecii în Sfatul lui Dumnezeu pentru curăţirea lumii,adică a oamenilor credincioşi, şi a fost preînchipuit în Vechiul Testament prin jertfele sângeroase de ţapi şi de viţei. Jertfele vechi-testamentare însă curăţeau doar necurăţia trupească, nu pe cea sufletească – în timp ce Sângele Fiului lui Dumnezeu curăţă şi sufletul şi trupul, însă doar ale acelor oameni ce se apropie cu credinţă şi pocăinţă de Taina împărtăşaniei.

Aşadar credeţi, pocăiţi-vă, curăţiţi-vă, îndreptaţi-vă!

O, făţărnicie a cărturarilor şi fariseilor! O, ticăloasă năzuinţă a lor de a găsi cusur în Dumnezeu Cel fără de păcat, Care umbla pe pământ în trup dimpreună cu ucenicii Săi! Ucenicii lui Hristos cei simpli cu inima şi smeriţi, mergând în urma Mântuitorului pe ţarina semănată, au smuls de foame spice, le-au frecat în mâini şi au mâncat în ziua sâmbetei (Matei 12). Fireşte, o astfel de călcare la vedere a poruncii cu privire la sâmbătă şi-a aflat vrăjmaşi în persoana fariseilor plini de răutate, şi aceştia au început să cârtească asupra călcării sâmbetei; însă Domnul, dând în vileag făţărnicia şi pizma lor, a apărat dreptatea ucenicilor Săi. Dar iată, te întreb, omule: oare simţi tu foamea şi setea duhovnicească de a gusta spicul cel de viaţă făcător şi mai presus de fire şi grăuntele îndoit, de viaţă făcător prin firea sa – Trupul şi Sângele lui Hristos, Dătătorul de viaţă, adevărata Pâine cerească, cea care dă viaţă lumii?

Dacă nu simţi această mântuitoare foame, înseamnă că eşti mort duhovniceşte!

Omul care începe să se însănătoşească sau care este sănătos simte în chip firesc foame şi sete. Dar câţi astfel de morţi nu sunt în Rusia, în Biserica Ortodoxă, care nu simt această sete mântuitoare? – Puhoaie! O mulţime fără număr de intelectuali nu vin deloc la împărtăşanie, o mulţime de oameni vin foarte rar, mulţi se împărtăşesc doar o dată în an. Iar Domnul cheamă în fiecare zi: luaţi, mâncaţi… beţi toţi…, şi nu este cine să mănânce şi să bea!

Mărire negrăită şi dar nepovestit este împărtăşirea cu Preacuratul Trup şi Sânge al Fiului lui Dumnezeu! Cât de adâncă e căderea şi stricăciunea pricinuită de păcat, cât de nemaipomenite sunt mijloacele reaşezării celui căzut, ce minunată este înnoirea celui stricat, curăţirea preamarii spurcăciuni a păcatului, ce prin nimic altceva se putea curaţi decât prin nepreţuitul şi preacuratul şi atotcurăţitorul Sânge al Fiului lui Dumnezeu, Celui mai Sfânt decât toţi sfinţii!

Suntem datori a cugeta la această taină a mântuirii ziua şi noaptea, a da neîncetat mulţumită şi slavă lui Dumnezeu pentru ea şi a ne strădui să fim pe măsura ei cu toate puterile, dorinţele noastre şi prin împlinirea de către noi a tuturor mântuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. Spăimântatu-s-a cerul de aceasta şi s-au minunat marginile pământului, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup.

O, ce dragoste! Ce pogorământ! Ce dreptate, ce înţelepciune, ce sfinţire, îndumnezeire, înălţare a firii noastre mai sus de toate cerurile!

Slavă, Doamne, Dumnezeieștilor Tale Taine, cu care mă înveşmântezi ca şi cu o dumnezeiască haină şi stăpânire. Cu adevărat, preamare podoabă dumnezeiască sunt Dumnezeieștile Taine pentru cel ce întru adevăr se împărtăşeşte, preot sau mirean.

De câtă cinste ai învrednicit, Doamne, neamul creştinesc de mărturisire dreptslăvitoare, încredinţându-i şi dându-i moştenire Sângele Tău Cel Dumnezeiesc, întreaga Dumnezeire şi Omenitate, îmbogăţind şi înnemurind tot omul.

Cu câtă dragoste suntem îndatoraţi faţă de Tine, Doamne, cu câtă recunoştinţă, ce dragoste suntem datori să avem între noi, ce datori suntem să ne iubim şi să ne cinstim unii pe alţii mai mult decât pe sine (Filipeni 2, 3)! Mulţumesc Ţie, Doamne, pentru toate milele Tale cele negrăite!

Preoții şi diaconii, de la ţară şi de la oraş, oare cu vrednicie se împărtăşesc la fiecare Liturghie? Nu mulţi o fac cu nevrednicie. Dumnezeu vede ce gândesc şi fac ei.

Doamne, Tu eşti Dreptul Judecător al tuturor: nu ne osândi pe noi, cei nevrednici, care des ne împărtăşim din potir cu Sfantul Tău Trup. – Iată, noi toţi suntem nevrednici de înfricoşătoarele şi cele mai presus de ceruri şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Nemăsurata Ta milostivire să acopere păcatele noastre!

Oare prețuiești tu, preote, care în fiecare zi slujeşti şi săvârşeşti Liturghia, roadele împărtăşaniei cu Sfintele, de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele şi mai presus de ceruri Taine?!

Oare simţi curăţirea de păcate, înnoirea, luminarea, renaşterea, sfinţirea, pacea lui Dumnezeu care întrece toată mintea, simţi că jugul este bun şi sarcina este uşoară (Matei 11, 30), simţi libertatea duhului, bucuria în Duhul Sfant? Fericit eşti tu dacă simţi toate acestea şi mulţumeşti lui Dumnezeu. Aprinde în tine darul lui Dumnezeu, nu fi nepăsător, nesimţitor, nemulţumitor. Pentru simţământul recunoştinţei te vei învrednici de mai mare har; îndreaptă-te pe tine însuţi, în toate să tinzi către desăvârşirea vieţii şi a virtuţii, ca să te învredniceşti a auzi glasul Domnului: Slugă bună şi credincioasă! In puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21).

Tu, preot al lui Dumnezeu, slujitor al Făcătorului Preaînalt, slujeşte Liturghia cu frică şi cu pregătirea cuvenită, mai ales dacă slujeşti în fiecare zi; ia seama ce faci din pântecele tău, care în fiecare zi este biserică a lui Dumnezeu prin împărtăşirea cu Sfintele şi de viaţă făcătoarele lui Hristos Taine – oare nu-1 faci unealtă desfătării pântecelui şi lăcomiei, unealtă a diavolului, care prin pântece a tras în iad neamul omenesc şi 1-a supus blestemului? ține cu tărie postul cel poruncit de Mântuitorul, ia aminte la tine însuţi şi la ceilalţi şi mântuieşte-te pe tine însuţi mântuind totodată poporul.

Să se cerce pe sine omul ce vrea a se împărtăşi cu Sfintele Taine, şi atunci să se împărtăşească el cu Pâinea cea cerească, cu Trupul lui Hristos, şi să bea din Paharul vieţii: că cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi îşi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Corinteni 11, 28-29).

Deci, cei ce doriţi împărtăşirea, cercetaţi-vă pe voi înşivă, conştiinţa voastră, amintiţi-vă păcatele voastre, osândiţi-vă pe voi înşivă mai înainte de înfricoşata Judecată: fiindcă dacă am socoti, adică ne-am cerceta cu de-amănuntul viaţa şi ne-am îndrepta, nu am fi osândiți.

(Spicul Viu – Sf.Ioan de Kronstadt)

Sursa: http://tezaurul-ortodox.com/topic/1862-sfantul-ioan-de-kronstadt/

Hits: 19

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com