Cuvânt la Învierea Domnului Iisus Hristos


„Căci așa vom fi înviați împreună cu Hristos și împreună înălțați!”

Pentru noi oamenii, scopul săvârșirii Sfintei Liturghii este Dumnezeiasca Împărtășanie. Dumnezeu ne împărtășeșete dragostea Sa la fiecare Dumnezeiasca Liturghie atunci când prin preot ne cheamă la Sfântul Potir, prin cuvintele: ”Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Cum răspundem Mântuitorului nostru Iisus Hristos la această dragoste, la această întrebare ? Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre cei care nu se împărtășesc, spune: -”Pentru tine s-a junghiat Mielul lui Dumnezeu, iar tu te lepezi?”.

Iar pentru a gusta din Dumnezeiasca Împărtășanie, ca Aceasta să rodească în noi și să ne fie adevărată folositoare comuniune de viață cu Dumnezeu, trebuie să plângem în adâncul ființei pentru păcatele noastre și curățindu-ne sufletul de patimile păcătoase prin Sfânta Taină a Mărturisirii, să ne ardă în suflete dragostea de Dumnezeu și voința de a fi cu Dumnezeu, de a fi prin viața noastră ai lui Dumnezeu. Adică, să ne implicăm cu toată ființa, să ne implicăm cu mintea, cu sufletul și toate funcțiile sufletești în actul sacramental pe care-l trăim când primim Dumnezeiasca Sfântă Împărtășanie.

Prin pogorământul milostivei dragoste dumnezeiești, primirea Sfintei Împărtășanii este cea mai folositoare împlinire și bucurie sfântă pe care o putem trăi pe pământ. Ajunși la Praznicul Paștelui, toți trebuie să ne străduim, să ne împăcăm cu Binefăcătorul nostru Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele la Sfânta Taină a Spovedaniei, postind cu durere în suflet și tristețe pentru a noastră nevrednicie și participând la sfintele slujbe prin care noi, făptura creștină, prohodim jertfa mântuitoare de pe Cruce a Răscumpărătorului nostru Iisus Hristos și mărturisim adevărul dumnezeiesc al Învierii Domnului.

Noi suntem ai lui Hristos din pruncie, de la Sfântul Botez ! Creștinii care, prin atitudinea lor de necredință, nu intră în sfintele biserici, nu se spovedesc și nu se împărtășesc, păstrează asupra lor tot răul pe care l-au acumulat prin păcate și astfel la acest praznic dumnezeiesc se manifestă ca niște sărmani trădători ai Mântuitorul Iisus Hristos!

Ne întrebăm: – Cui ne asemănăm ?

Oare ne asemănăm Apostolilor, bărbaților și femeilor mironosițe care l-au urmat pe Hristos, sau ne asemănăm fariseilor, saducheilor și tuturor celor ce l-au osândit nevinovat și l-au omorât pe Cruce pe Iisus Hristos !

Remarcăm cu durere, că aceia dintre creștinii ortodocși care prin viața lor au ajuns oameni fără Dumnezeu, își asumă consecințe grave prin dezinteresul lor față de Dumnezeu! Necredința fraților noștri de astăzi, ne duce cu gândul la împietrirea și osânda care și-au asumat-o cei ce L-au condamnat pe Iisus Hristos. Așa s-a întâmplat și atunci. Bărbații și femeile credincioase plângeau și se tânguiau la Jertfa de pe Cruce a lui Hristos, iar necredincioșii se grăbeau să sărbătorească un praznic fără Dumnezeu. Astăzi, recunoștința care ar trebui să o manifestăm lui Dumnezeu și care, firesc este tot în folosul nostru, a fost uitată de mulți frați creștini.  Pe Mântuitorul care a salvat neamul omenesc de osânda păcatului strămoșesc L-au înlocuit cu tot felul de obiceiuri necreștine, făcând din Paște o sărbătoare gastronomică, limitată la petreceri fără Dumnezeu !

Cum îi arătăm noi recunoștință lui Dumnezeu care ne poartă de grijă ?

De ce nu reușim să ne descătușăm de formalismul religios al trecutului și mergem la Învierea Domnului doar „pentru lumină”?

Cum să aprindem Lumina lui Hristos în noi, fără Dumnezeieștile Sfinte Taine ?

Vă rugăm frățește! – Să îndepărtăm negura din sufletele noastre prin Sfânta Spovedanie și să aprindem lumina lui Hristos în noi, prin pocăința cugetului și dragostea de „Arvuna vieții veșnice” – Hristos Euharistic, care ni se oferă din milostivire dumnezeiască prin Sfânta Împărtășanie. Iar în Noaptea Sfântă a Învierii, să participăm la Dumnezeiasca Liturghie, ca să fim în comuniune cu Iisus Hristos, cu Maica Domnului, cu apostolii și mironosițele femei, cu îngerii și toți sfinții! Să ne străduim să primim Sfânta Împărtășanie la Dumnezeiasca Liturghie pascală ca să rodească în noi harul dumnezeiștei învieri!

 Și de asemenea, având în vedere rodnicia sfințeniei pe care avem șansa să o folosim spre binele nostru, să ne străduim ca în Săptămâna Luminată, să păstrăm continuitatea bucuriei duhovnicești și a comuniunii cu Dumnezeu prin harul Învierii Domnului Iisus Hristos! Pentru această harică și rodnică viețuire pascală, în secolul al VII lea, Sfinții Părinți ne-au predat străvechea normă canonică cu obligativitatea participării tuturor credincioşilor la Euharistia Învierii, pentru Dumnezeieştile Liturghii săvârşite în zilele din Săptămâna Luminată.

Iată ce ne spune canonul: „Se cuvine ca, de la Sfânta Zi a Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, până la Noua Duminică (duminica următoare), întreaga săptămână să o petreacă credincioşii participând fără întrerupere în Sfânta Biserică, în psalmi şi cântece (imnuri), petrecând şi în cântări duhovniceşti, bucurându-se întru Hristos, şi sărbătorind şi îndeletnicindu-se cu citirea dumnezeieştilor Scripturi şi îndestulându-se cu Sfintele Taine. Căci așa vom fi înviaţi împreuna cu Hristos şi împreună înălţaţi” (Canonul 66 al Sinodului Trulan). Din acest canon rezultă clar că mirenii sunt chemaţi să se împărtăşească în cadrul liturghiilor din săptămâna Luminată. Conform acestui canon şi având în vedere că în Săptămâna Luminată nu se postește  – trebuie să recunoaştem canonicitatea practicii conform căreia creştinii care au respectat Postul Mare, în Săptămâna Luminată se împărtăşesc cu Sfintele Taine, păstrând doar postul euharistic – postul care cere ajunarea de după miezul nopţii până la momentul împărtășirii din timpul Sfintei Liturghii.

Așadar, să ne străduim să avem continuitate în dragostea de Dumnezeu și de semeni și să nu ne mai împovărăm existența cu păcate! Să ne eliberăm de mândrie! Să rămânem ai lui Hristos începând de la acest Paște ! Să dorim și să ne hrănim cu harul Dumnezeieștii Liturghii și cu Sfânta Împărtășanie –  Hristos Euharistic, mult mai des decât până acum, ca să fie viața noastră o autentică urmare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Să ne responsabilizăm demnitatatea de creștin ortodox, devenind vlăstare vii ale „Trupului lui Hristos” care este Biserica din care facem parte ! Să fim mărturisitori ai Învierii Mântuitorului prin faptele vieții pentru dobândirea veșniciei în Împărăția Învierii ! ( – îndemnul unui frate: Să nu ne întoarcem la păcate! Să rămânem ai lui Hristos !)

Pr. Silviu State – Varese


Hits: 42

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com