Sfânta Maria Egipteanca (1 Aprilie)


Prea fericitul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, ne asigură de adevărul celor scrise chiar de elꓼ “iar dacă unii nu vor crede, Dumnezeu să le fie milostiv, că aceia se uită numai la slăbiciunea firii omenești”, pierzând din vedere puterea lui Dumnezeu.

Avva Zosima, bărbat îmbunătățit, dintr-o mănăstire din Palestina e ispitit de gândul desăvârșirii, la care se credea a fi ajuns. Deci voia să știe dacă se mai află oarecine pe pământ să-l întreacă?

Cineva îl îndreaptă la o mănăstire lângă Iordan.

Acolo se potrivi obiceiului călugărilor, care în postul mare aveau o petrecere prin pustie, împrăștiați.

Zosima întră în adâncul pustiei, cale de 20 de zile de mers.

Vede pe cineva, mergând, mai mult ca o nălucă, cu părul alb, cu înfățișarea arsă de soare. Fuge Zosima după arătare. Arătarea îl oprește, spunându-i pe nume: „Părinte Zosima, dă-mi o haină să mă acopăr, că-s femeie”. I-a spus că-i preot. Mult s-a tânguit, din smerenie, pentru blagoslovenie, care să o dea.

Femeia se ruga în aer.

Zosima a avut un gând de sminteală, că-i duh rău, care se preface că se roagă. Femeia i l-a descoperit și l-a rugat s-o creadă că-i femeie păcătoasă, dar întărită cu sfântul Botez.

Avva Zosima o leagă cu jurământ să-și spună viața.

O viață începută greșit… Egipteancă de neam, fugită de la părinți de la 12 ani, petrecând în Alexandria, pentru destrăbălări publice cu toți derbedeii vieții… Așa a petrecut 17 ani…”Dar nu luam baniꓼ aveam numai poftă nesățioasă și o dorință neînfrânată de-a mă tăvăli în noroi. Acesta socoteam că e scopul vieții!”

Norod de bărbați libieni… se duceau la Ierusalim la praznicul atunci instituit, al Înălțării Sfintei Cruci. Între ei a făcut câțiva destrăbălați pe drum.

II.

La Ierusalim n-a putut intra nicidecum în Biserică. Ceilalți intrau fără nicio împiedicare; ea nu putea. O putere o oprea.

Și-a dat seama în curtea Bisericii că noroiul faptelor  ei nu o lasă. Vede o icoană a Maicii Domnului. Se făgăduiește să-și schimbe viața.

Atunci a intrat neîmpiedicată, învrednicindu-se de vederea sfintei Cruci.

– „Treci Iordanul și bună odihnă vei afla!” I-a spus un glas

Un om îi dă trei monede cu care cumpără trei pâini.

-Care-i calea la Iordan? (Ultimele vorbe cu oamenii); călătoria.

III.

17 ani de lupte cumplite cu gândurile curviei, ca și cu niște fiare sălbatice. Dorințe de carne, vin, desfătări, cântece drăcești, etc.

Alerga cu mintea la icoana pe care o văzuse. O lumină sfârșea lupta. Suferința frigului și a arșiței. În convorbire strecura și citate din Scriptură,-mirând pe Zosima. L-a legat să nu spună nimic nimănui.

-„La anul să vii, dar nu după rânduiala Mănăstirii, ci în ziua Cinei celei de Taină, aducând Sfânta Împărtășanie. Stai cu Ele pe țărmul Iordanului. Eu voi veni să mă împărtășesc. O doresc cu dragoste nestăpânită”.

Zosima se mâhnea de lungimea anului.

Un potir mic cu Sfânta Împărtășanie. O așteptare cu pocăință.

Femeia vine, în sfârșit, însemnând Iordanul cu Sfânta Cruce, și-l trece.

Împărtășirea. Trecerea Iordanului iarăși în pustie.

Peste un an iarăși plecarea călugărilor în pustie.

Zosima se rugă s-o regăsească. A găsit-o moartă, cu o însemnare scrisă pe pământ: ”Îngroapă, Părinte Zosima, în acest loc, trupul smeritei Maria. Dă țărâna țărânei. Roagă-te mereu către Domnul pentru mine. M-am săvârșit în luna lui Aprilie, după romani, chiar în noaptea patimii mântuitoare, după împărtășirea Cinei celei de Taină și dumnezeiești”.

Scrisoare n-o ștersese vântul, deși trecuse un an peste ea.

Zosima a aflat și numele cuvioasei. A aflat că îndată după împărtășire, într-o noapte, a săvârșit calea obișnuită de 20 de zile, ea a făcut-o într-un ceas.

Un leu i-a venit Avvei în ajutor, săpând groapa cuvioasei

IV.

Deci e cu putință corectarea unei vieți greșite.

Vârsta nepriceperii pune păcatul ca sens al vieții sale.

Dumnezeu te aduce la cale, la sens.

Este o cumpănă de ispășire a relelor: 17 ani de pofte păcătoase, căutate cu nesaț, aduc – pe cine vrea să se mântuiască – 17 ani de lupte chinuitoare cu stăvilirea lor.

Sfânt să fii -și încă dintre cei întocmai cu Apostolii – și nu pleci din lumea aceasta fără să te spovedești curat, și nu pleci fără sfintele Taine.

Iată o femeie, care a smerit pe Avva Zosima.

Și iată un model de încurajare pentru orice inimă zdrobită de păcat sau cu cârma vieții ruptă și fără Sensul vieții.

Lipește-te de Dumnezeu, de Maica Preacurată și viața ta se va umple de sens.

Sursa: Părintele Arsenie Boca,  Cuvinte Vii,  Editura Charisma, Deva 2006,  p. 74-76.


Hits: 56

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com