Evanghelia despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Comentarii patristice


Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti

(Lc. 16, 19) Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

Omul bogat, în splendoarea purpurei, nu este acuzat că este lacom sau că a luat averea altuia, sau că ar fi comis adulter ci, de fapt, nu este acuzat că ar fi făcut ceva rău. Singurul rău de care se face vinovat este mândria sa. Prea ticălosule, vezi un mădular al trupului tău zăcând la poarta ta și nu ai dragoste față de el?! Dacă pentru tine poruncile lui Dumnezeu nu înseamnă nimic, măcar fie-ți milă de starea în care te afli și cutremură-te pentru că s-ar putea să ajungi și tu asemenea lui. Dă ceea ce părăduiești tovarășului tău. Nu spun să-ți dai averea, ci ceea ce arunci, dă fărâmiturile de la masa ta, fă milostenie cu ele. (Fericitul Ieronim, Despre Lazăr și adâncuri)

(Lc. 16, 19) Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

Lazăr stătea la poartă ca să-i fie văzută starea groaznică a trupului și ca bogatul să nu spună: Nu l-am văzut. Stătea într-un colț. Nimeni nu mi-a spus. Stătea la poartă. L-ai văzut de fiecare dată când ai ieșit afară și când ai intrat înăuntru. Când mulțimile de servitori îți slujeau, el stătea acolo plin de bube. (Fericitul Ieronim, Despre Lazăr și adâncuri)

(Lc. 16, 20) Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube.

Iisus a ținut sub tăcere numele bogatului și a pomenit doar numele săracului. Numele bogatului era vestit, dar Dumnezeu l-a trecut sub tăcere. Numele celuilalt era ținut sub tăcere, dar Dumnezeu l-a făcut cunoscut tuturor. Nu vă mirați de aceasta, căci Dumnezeu doar citea ceea ce era scris în cartea Sa. Vedeți voi, Dumnezeu nu a pomenit numele bogatului pentru că nu l-a găsit scris în ceruri și a rostit numele săracului pentru că l-a găsit scris acolo, pentru că tot El poruncise ca să numele său să fie scris acolo. (Fericitul Augustin, Predica 33 A.4)

(Lc. 16, 20) Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,

 Numele lui Lazăr înseamnă cel care a fost ajutat. Lazăr nu este cel care ajută ci cel care este ajutat. Era un om sărac și în sărăcia sa, Domnul a venit să-l ajute. (Fericitul Ieronim, Despre Lazăr și adâncuri)

(Lc. 16, 21) Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.

 Neajutat și neîngrijit de nimeni, aduna cu bucurie, pentru a-și sătura foamea, bucatele cele ce cădeau de la masa bogatului. Pe lângă sărăcie, mai era împovărat și cu o boală grea și fără leac. Da, se spune că până și câinii îi lingeau bubele și nu-i făceau rău, ci îl îndrăgeau și-l îngrijeau. Animalele își alină propriile suferințe cu limba, domolind durerea ce o au și  tămăduind cu grijă bubele lor. Bogatul era mai crud decât câinii, pentru că nu simțea nici o milă sau , ci era pe deplin nemilostiv. (Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 111)

(Lc. 16, 22) Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

Am spus, ce este văpaia ori ce este prăpastia ori celelalte lucruri pe care le pomenește, dacă nu chiar ceea ce denumesc ele?

Mi se pare – spune Macrina – că Evanghelia, prin aceste detalii, vrea să arate câteva lucruri dintre cele în legătură cu sufletul. Patriarhul spune bogatului: „Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta” și spune și săracului: „asemenea, pe cele rele”. Prin prăpastia ce separă pe unul de celălalt, Scriptura mi se pare că vrea să trimită spre un fapt important…  Acesta, după părerea mea, nu este un abis pământesc, ci este judecată creată între acele alegeri ale modului de a viețui. De vreme ce cineva a ales plăcerea acestei lumi și nu a îndreptat această alegere printr-o schimbare a inimii, creează pentru viața viitore singur pentru sine un loc lipsit de orice bine. Își sapă acest  loc inevitabil precum sapă cineva un puț adânc și fără fund.

Mi se pare că Scriptura folosește „sânul lui Avraam”, în care bolnavul își află odihna, ca un simbol al stării de bine a sufletului. Acest Patriarh este primul care a ales credința lucrurilor viitoare în locul plăcerii trecătoare. Lipsit de tot ceea ce avusese la începutul vieții, trăind printre străini, a căutat bogăția viitoare prin nenorocirile de acum. Folosim cuvântul „sân” când ne referim simbolic la o parte din întinsul mării. Mi se pare că Scriptura folosește cuvântul „sân” ca un simbol al nenumăratelor țeluri pe care cei ce vâslesc cu virtuți prin viață le vor atinge când vor pleca din lumea aceasta. Ei își ancorează sufletul în acest sân al bunătății precum într-un port al păcii.

(Sfântul Grigorie de Nissa, Despre suflet și înviere)

(Lc. 16, 22) Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

Cred că am dovedit că Hristos nu a obiectat la averea bogatului, ci la neascultarea, necredința, mândria și cruzimea sa.

Bogații să nu spună că le țin partea. S-au înfricoșat când li s-a amintit de Evanghelie. Când au auzit că bogatul se zbătea în chinurile iadului, s-au înspăimântat. I-am liniștit, nu de avere trebuie să se teamă, ci de lăcomie. Să aibă bogății precum Avraam, dar să le aibă având și credință. Să le aibă, să le stăpânească și nu să fie stăpâniți ei de ele.

(Fericitul Augustin,Predica 299E.5)

(Lc. 16, 22) Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

„Până când pe vremelnicul trup

Îl vei ridica, Doamne și-l vei schimba,

Ce casă de odihnă s-a pregătit

Pentru sufletul curat și neprihănit?

Se va odihni în sânul patriarhului

Precum Lazăr, înconjurat de flori,

Pe care îl privesc cei ai adâncului

Aflați în văpăi veșnice și focuri.” (Prudentiu, Imne pentru fiecare zi 10.149-56)

(Lc. 16, 22) Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

„Acest loc, disprețuit și respins

De locuitorii raiului,

Cei ce ard în gheenă cu tărie îl doresc;

Dar agonia lor se aprinde și mai tare

La vederea fântânilor,

Căci se zbat cu putere

Stând de cealaltă parte;

Și bogatul cere ușurare

Dar nu e nimeni să-i ude limba,

Căci de foc ei sunt cuprinși,

Pe când apa e dincolo de ei.” (Sfântul Efrem Sirul, Imnele paradisului 1.17)

(Lc. 16, 23) Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Din cuvintele Sfintei Scripturi, înțelegem că sufletul este chinuit de flăcări nu numai văzându-le, ci și simțind durerea precum o face trupul cuprins de foc. Aflăm din cuvintele Mântuitorului că bogatul ardea în iad. Rugăciunea sa către Avraam ne spune că sufletul său era ținut în iad. Bogatul spune: trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Odată ce Hristos descrie pe păcătos înconjurat de flăcările iadului, nimeni care are rațiune nu va nega că focul ține în loc sufletele păcătoșilor. (Sfântul Grigorie cel Mare, Dialog 4.30)

(Lc. 16, 23) Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Domnul a asemănat pe preoții oamenilor cu cel îmbrăcat în purpură. Nimic nu este mai de cinste decât veșmântul de purpură. Apoi a asemănat pe ucenicii crucii cu Lazăr. Nu era nimeni mai josnic decât Lazăr. Hristos a dezvăluit numele celor iubiți de El prin Lazăr, cel iubit de El. Hristos a mai vrut să dezvăluie numele vrăjmașilor Săi prin cuvintele dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci. De fapt, nu tot cel ce trăiește este și viu și nici tot cel ce este îngropat este și mort.

Vezi că, cu cât mai mult fast a trăit bogatul, cu atât era Lazăr mai smerit! Cu cât era mai înjosit Lazăr cu atât mai mare i-a fost cununa.

De ce a trebuit să vadă pe Avraam deasupra tuturor drepților și pe Lazăr în sânul său? L-a văzut pe Avraam pentru că el îi iubea pe săraci și ca să aflăm că nu putem nădăjdui la iertarea de la sfârșitul veacurilor dacă roadele iertării nu pot fi văzute în noi pe acest pământ. Dacă Avraam, care a fost primitor cu străinii și a avut milă pentru Sodoma, nu a putut avea milă față de cel care nu a avut milă cu Lazăr, cum putem spera atunci că va fi iertare pentru noi. Bogatul l-a numit părinte Avraame, iar Avraam l-a numit fiule,dar de ajutat nu a putut: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr, asemenea, pe cele rele.

(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tațian 15.12-13)

(Lc. 16, 24) Şi el, strigând, a zis: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie”.

Trimite pe Lazăr.Precum văd eu lucrurile, rugăciunea bogatului nu izvorăște din proaspăta durere, ci din vechea pizmă. Nu-i aprinde iadul gelozia, pe cât o face faptul că Lazăr a dobândit raiul. Pentru oameni este un mare rău și un foc de nesuportat să vadă fericiți pe cei ce odinioară erau ținuți în dispreț. Boala bogatului nu-l părăsește nici când acesta își suferă pedeapsa. Nu cere ca să fie dus la Lazăr, ci vrea ca Lazăr să fie trimis la el. O, bogatule, iubitorul Avraam nu poate trimite la patul chinurilor tale pe Lazăr, cel pe care tu nu ai binevoit să-l primești la masa ta. De aceeași purtare te bucuri și tu acum. Privești la slava celui pe care odată îl tratai cu dispreț, iar cel care te privea în slavă, acum te vede chinuindu-te.

(Petru Hrisologul, Predica 122)

(Lc. 16, 25) Dar Avraam a zis: „Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti”.

Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele. Dumnezeu atribuie durere în schimbul bogățiilor, odihnă pentru sărăcie, văpăi pentru purpură și fericire în schimbul goliciunii. Echilibrul balanței va fi același. Măsura nu va fi înșelătoare, căci se spune: cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura (Mt. 7, 2). Motivul pentru care Dumnezeu refuză să arate milă bogatului în chinul său este că, în timp ce trăia, nici bogatul nu s-a sinchisit să arate milă. Motivul pentru care a ignorat cererea bogatului în durerea sa este pentru că și el a ignorat cererea săracului pe pământ.

(Fericitul Augustin,Predica 367.2)

(Lc. 16, 25) Dar Avraam a zis: „Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti”.

Atunci de ce, bogatule, dorești prea târziu fiind deja în iad ceea ce niciodată nu ai sperat în timp ce te bucurai de desfătările tale? Nu treceai tu pe lângă cel aflat la poarta ta? Nu tu, disprețuind pe sărac, batjocoreai pe Moise și pe proroci? Ai refuzat să fii credincios aproapelui aflat în nevoi, de aceea acum nu te faci părtaș bucuriilor sale (Is. Sir. 22, 23).

Săracului nu trebuie să-i fim credincioși, sperând că va avea parte de avuții la timpul cuvenit și să îi fim credincioși pentru a le împărți pe acelea cu el. Nicidecum, calea nu este aceasta. Soluția este cea dată de Mântuitorul, Care a spus: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice (Lc. 16, 9). Există săraci care nu au acoperiș deasupra capului, dar care au unde te primi. Faceți-vă prieteni dintre aceștia cu bogăția nedreaptă, foloase pe care nedreptatea le numește foloase. Pentru că există foloase pe care dreptatea le numește astfel și care se află în visteria lui Dumnezeu. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua (Mt. 10, 41-42). Astfel, îi este credincios aproapelui în sărăcia sa, de aceea se va bucura de cele bune ale sale.

(Fericitul Augustin,Predica 41.5-6)

(Lc. 16, 27) Iar el a zis: „Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu”.

Dacă părintele tău este Avraam, cum poți spune: să-l trimiţi în casa tatălui meu. Tot n-ai uitat pe tatăl tău? Ai uitat că tatăl tău te-a zădărnicit? Pentru că el ți-a fost tată, ai cinci simțuri: vederea, mirosul, gustul, auzul și atingerea. Aceștia sunt frații de care erai robit. Pentru că erau frații pe care îi iubeai, nu ai mai putut să-l iubești și pe fratele tău, Lazăr. Bineînțeles că nu l-ai putut iubi ca pe un frate pentru că îi iubeai pe ei. Acești frați nu au pic de dragoste pentru sărăcie. Văzul tău, mirosul tău, gustul și simțul atingerii îți erau frați. Acești frați ai tăi au iubit avuția, nevăzând nici măcar cu un colț al ochiului sărăcia. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea. Ei sunt frații care te-au adus în aceste chinuri. Nu pot fi salvați decât dacă mor. Decât dacă vin şi ei în acest loc de chin. De ce vrei să scapi pe acei frați care nu au dragoste pentru sărăcie? Frații trebuie să sălășluiască cu frații lor.

(Fericitul Ieronim, Despre Lazăr și adâncuri 86)

(Lc. 16, 27) Iar el a zis: „Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu”.

Bogatul și frații săi obișnuiau să ia în derâdere pe prooroci. Îmi închipui, și nu am nici o îndoială, că a vorbit despre prooroci cu frații săi. A vorbit de îndemnul lor de a face bine, de opreliștea de a face rău, înfricoșându-ne cu chinurile viitoare și făgăduindu-ne răsplata ce va veni. A râs de toate acestea și a zis cu frații săi: ce viață este după moarte? Ceea ce putrezește în mormânt își mai aduce aminte? Ce simte cenușa? Tot omul este dus și îngropat. Pe cine am auzit că s-a întors înapoi? Acesta este motivul, pentru că și-a adus aminte de cuvintele sale, pentru care a vrut ca Lazăr să meargă la frații săi, ca ei să nu mai spună: Cine s-a întors vreodată de acolo? Există un răspuns pentru întrebarea aceasta. Acest om se pare că era evreu, căci de aceea a spus: Părinte Avraame, și a primit un răspuns mai mult decât potrivit: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Aceasta s-a împlinit cu evreii, pentru că ei nu au ascultat de Moise sau de prooroci, nici nu au crezut când Hristos a înviat. Oare nu a proorocit aceasta lor mai înainte ,spunând că:dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela  (In. 5, 46). (Fericitul Augustin,Predica 41, 4)

(Lc. 16, 29) Şi i-a zis Avraam: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei”.Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela (In. 5, 46).

 Acum înțelegi ceea ce a vrut să spună Avraam? Bine faci că Îl aștepți pe Cel ce va învia din morți, însă Moise și proorocii au spus că El este Cel care va învia dintre cei morți. De fapt, Hristos vorbește prin ei și dacă îi asculți pe ei, Îl asculți pe Hristos. (Fericitul Ieronim, Despre Lazăr și adâncuri 86,)

– traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip

Sursa web:  https://doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/evanghelia-despre-bogatul-nemilostiv-saracul-lazar-comentarii


Hits: 82

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com