Părintele Dometie de la Râmeț – Sfaturi despre viaţa creştinului
„ • Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem.
- Ne-a adus Dumnezeu din nefiinţă la fiinţă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi.
- Să nu credeţi că la lepădarea de lume şi luarea crucii de fiecare zi sunt chemaţi numai călugării. Toţi sunt chemaţi, pentru că toţi au un suflet de mântuit şi o moştenire de câştigat în Împărăţia Cerurilor. Pe vremea când Domnul Iisus îndemna poporul la lepădarea de lume şi luarea crucii de fiecare zi nici nu existau călugări, şi cu toate acestea El spunea nu numai atât, ci: „Fiţi desăvârşiţi precum şi Tatăl vostru desăvârşit este” (Matei 5,48).
- Să luăm aminte la viaţa noastră, că nu suntem decât hoit şi mâncare viermilor.
- Să nu aibă omul părere despre sine că este cineva în lumea asta. Că nu suntem nimic, numai mâncare viermilor.
- Peste puţină vreme vom fi mâncaţi de viermi şi trupul va fi hoit şi împuţiciune. Vom fi întrebaţi pentru viaţa pe care am trăit-o. Şi mare adevăr este că într-o clipă a vremii ne aflăm în starea nepăcătuirii, dar îndată, în altă clipă a vremii, ne aflăm în prăpastia păcatului. Vremea vieţii noastre este scurtă. Eşti tânăr, viteaz, puternic… Dar orice tânăr, cândva, mai aşteptând puţin, va putea să spună: căzut-a floarea!
- La ce folosesc podoabele, hainele luxoase, miresmele, tot felul de îndulciri şi desfătări, când trupul acesta pe care-l avem nu este nimic alta decât iarbă?
- Cine va fi cu ochiul vigilent şi treaz, stând la pândă în orice clipă şi fiind atent la orice mişcare ce o face, acela va învinge şi va scăpa nevătămat, cu ajutorul cel mare al lui Dumnezeu, cu ocrotirea Maicii Domnului şi pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor.
- La răutate să fiţi ca pruncii, care acum se ceartă, acum râd şi vorbesc unul cu altul, căci ei nu ştiu să ţină răul.
- Vedeţi, fiţi atenţi mai mult la partea dinăuntru a blidului, curăţiţi-vă inima de orice gânduri necurate, vrăjmaşe păcii între voi şi dragostei celei adevărate, care face să te sacrifici tu pentru pacea şi binele aproapelui.
- Când curăţim rănile bolnavilor primim mărgăritare de la Dumnezeu.
- Luaţi seama şi ajutaţi pe bătrâni, daţi-le mâncare şi apă şi ce le foloseşte. Nu treceți cu vederea nici pe cei ce sunt neputincioşi, ci ajutaţi-i şi daţi-le ce le lipseşte, după putere, ca să aveţi şi voi milă de la Iisus Hristos. (din ultima predică)
- Să preţuim timpul cum se cuvine, că nu ne este dat să trăim de două ori în această viaţă şi nu avem două suflete, ci numai unul.
- E bună şi mămăliga cu ceapă, numai să avem darul lui Dumnezeu cu noi.
- A zis cineva: Calea cea mai lungă pe pământ este de la urechi la inimă, încât ani de zile nu ajung ca să-i dea de capăt.
- Calul de dar nu se caută în gură. Primeşti ce ţi se dă fără să faci mofturi. Categoric! Şi mulţumeşti omului cu dragă inimă. Aşa-i, după Dumnezeu.
- Fetele nu trebuie lăsate să umble noaptea. Când asfinţeşte soarele, să fie acasă.
- Când plecaţi la drum, faceţi semnul crucii, ca să plecaţi cu Dumnezeu.
- Umblaţi îmbrăcaţi cuviincios!
- Nu făgădui ceea ce nu crezi că vei putea îndeplini uşor, iar făgăduinţele date să le îndeplineşti în chip statornic. Atunci vei fi crezut întotdeauna.
- Nimeni în viaţa aceasta nu este fără necazuri şi fără neplăceri, împărat sau preşedinte de ţară de-ar fi.
- Sunt multe flori în pom, dar câte dintre ele vor aduce roade? Tot astfel, lumea multe ne făgăduieşte, dar puţine ne dă.
- Cum nu este deal fără vale, tot aşa nu este suferinţă fără să aibă şi o bucurie.
- Domnul ne cheamă să ne dea nemurirea în rai şi noi nu vrem. O, cât de nebuni şi de nerecunoscători suntem!
(Costion Nicolescu, PĂRINTELE DOMETIE DE LA RÂMEȚ, Editura Bizantină, 2001, Ediție electronică: www.biblioteca-ortodoxă.ro)