Slăbănogeala duhovnicească

Cel slăbănogit prin plăcerile trupului nu e în stare nici de lucrarea virtuţilor şi nu se mişcă uşor nici spre cunoştinţă. De aceea nu are nici om, adică gând înţelept ca atunci când se tulbură apa să-l arunce în scăldătoare, adică în virtutea capabilă de cunoştinţă care vindecă boala. Căci suferind de moleşeală şi de nepăsare tot amână aceasta şi astfel e luat pe dinainte de altul, care-l împiedică să ajungă la vindecare. De aceea zace 38 de ani de boală. Căci cel ce nu priveşte creaţiunea văzută spre slava lui Dumnezeu, ca să-şi urce gândul cu evlavie spre cea inteligibilă, rămâne cu adevărat bolnav atâţia ani câţi s-au amintit mai sus. Fiindcă numărul 30 înţeles natural însemnează firea sensibilă, precum privit practic însemnează virtutea cu fapta. Iar numărul 8 înţeles natural arată firea inteligibilă a celor netrupeşti, precum privit gnostic arată teologia atotînţeleaptă. Cel ce nu e mişcat de acestea spre Dumnezeu rămâne olog până când, venind Cuvântul, îl învaţă pe scurt chipul vindecării zicând: „Scoală-te, i-aţi patul şi umblă”,adică îi porunceşte să-şi ridice mintea din iubirea de plăcere ce o leagă şi să-şi ia trupul pe umerii virtuţilor şi să plece la casa sa, adică la cer. Căci e mai bine ceea ce e inferior să fie luat pe umerii faptei de ceea ce este superior, spre a fi dus spre virtute, decât ceea ce este superior să fie purtat de moleşeală celui inferior spre iubirea de plăceri.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Sursa: http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cuv-cre/b28-ego.htm#maxim