Îndemnuri către românii de azi

Ne mai putem socoti noi urmași ai Brâncovenilor?  Cum trebuie să revenim și să fim puternici!

Frați Români!

Suntem poporul plămădit creștin de la nașterea noastră între popoarele lumii, iar în urma referendumului pentru susținerea căsătoriei dintre bărbat și femeie, ne frământă  nevrednicia și slăbiciunea, de care, mulți dintre noi am dat dovadă.  Acestei frământări încercăm să răspundem.

Oare mai suntem noi vrednici urmași ai strămoșilor ?  Suntem noi fiii eroilor ce au murit pentru cauzele sfinte ale neamului, noi, cei ce nu am fost în stare nici cel puțin să acordăm un „Da” pentru a apăra legea creștinească a căsătoriei, moștenită prin legea divină ființială pentru neamul românesc?

Strămoșii au fost plini de Hristos și plini de românism. Acestea două calități s-au contopit ca o moștenire sfântă strămoșească, ce nu se poate separa. Nu putem separa legile creștine și dragostea de neam. Cel ce leapădă legile creștine, este ușor de asimilat și se înstrăinează treptat și de neam. În sufletele noastre s-a constatat haosul! Dăm vina pe manipulare, dar, s-a văzut tot ceea ce este mai urât și mai nevrednic la mulți dintre noi!

Întotdeauna, diavolul a fost împotriva lui Dumnezeu, a legilor lui Dumnezeu și a creștinilor adevărați!

Amintiți-vă, cum a îndrăznit să-L ispitească pe Mântuitorul după 40 de zile de post! Amintiți-vă cum i-a ispitit, cum le-a fost împotrivă și cum a provocat martirajul Apostolilor, Mucenicilor și tuturor sfinților, care nu au trădat Evanghelia și Legea lui Dumnezeu și care prin jertfă sunt astăzi în Împărăția lui Dumnezeu!

Astăzi, această manifestare a diavolului, care, încă de la începuturi a fost numită „ispitire”, contemporanii o numesc „manipulare”.  Un frate român mi-a spus recent că nu a știut adevărul și a fost manipulat.  Dar, ascunzătoarea după acest cuvânt nu ne iartă și nu ține loc de pocăință. Trebuie să realizăm că am greșit acum, ca să nu mai greșim în viitor!

Am să folosesc cuvântul manipulare în loc de ispitire, ca o atenționare, ca să nu mai dorim acest cuvânt și efectele lui în viața noastră.

De la primirea Sfântului Botez, toți suntem arvuniți Împărăției lui Dumnezeu. Dumnezeu este mult iubitor și mult milostiv cu toți, și cu fiecare dintre noi prin darurile și harurile pe care ni le revarsă în viață. Însă, noi ce facem ? Acceptăm ispita, cădem victimă manipulării celui rău, Îl părăsim pe Dumnezeu, și deci, întorcându-ne împotriva Părintelui, Îl negăm, și facem voia celui rău, pe care-l găsim ascuns în toate viciile, în toate stările, lucrurile și ideologiile distructive ale adevărului, binelui și ființei umane.

– Cum răspundem bunătății lui Dumnezeu? Trădându-L?

Ce păcat! Viața noastră se desfășoară între adevăr și minciună, între bine și rău, între fapte bune și păcatele care ne distrug, între Dumnezeiasca Liturghie prin care ne resfințim spre îndumnezeire și răul pe care ni-l realizăm cu propria noastră voință ori de câte ori prin nepăsare, prin gânduri și fapte susținem și înfăptuim păcate, imoralități și suntem părtași la nedreptatea și suferința din viața semenilor.

Credeți că strămoșii nu au fost ispitiți, nu au fost manipulați ! Este diferență între demnitatea și credința tenace a strămoșilor noștri și noi formaliștii de astăzi!

Părinții și strămoșii noștri nu au trădat Legea dată de Dumnezeu!

Dacă am avea trăire vie creștinească, nu am cădea manipulați de instrumentele celui rău din ziua de astăzi!

Fraților! Ați observat că binele se construiește greu, pe când răul este o alunecare continuă și ne caută și ne manipulează pretutindeni. Diavolul ne manipulează prin oamenii care ne învață la rău, al căror sfaturi, așa numitul ajutor, are o finalitate împotriva legilor divine. Diavolul s-a slobozit cu putere pe pământ și-i strânge lângă el pe toți cei fără de Dumnezeu și le dă putere pământească ca prin funcțiile lor să propage haosul răului, să manipuleze gândirea, modul de viață, să manipuleze creația spre distrugere. Această manipulare a satanei are efect asupra oamenilor slabi în credință.

Pe unii dintre oameni, diavolul îi manipulează cu dorința înavuțirii, a arghirofiliei, a bogăției, determinându-i la tot ceea ce poate fi mai rău în detrimentul semenilor și ca să deservească subiectivismului lor. Pe alții dintre noi, diavolul ne manipulează cu sărăcie, cu necazuri, cu probleme ca să cădem psihic sub povara suferinței, și astfel, să nu mai avem luciditatea revenirii. Pe mulți dintre noi, ne manipulează cu mândria, cu dorința păcătoasă a măriri, de a ajunge cât mai sus, deasupra semenilor, cum se întâmplă în toate domeniile și mai ales în ceea ce se numește viața politică. Diavolul are strategii de manipulare pentru fiecare om, iar pe cei ce îi stăpânește, îi face slujitorii lui și prin ei manipulează continuu ca pe toți să-i doboare.

După referendum, mulți frați români  regretă că nu au înțeles manipularea celor răi, împotriva legii lui Dumnezeu și au ascultat de mesajele primite prin media de a sabota căsătoria dintre bărbat și femeie. Referendumul l-au început oamenii lui Dumnezeu și Biserica, firește, fiindcă este a lui Dumnezeu. Cine ați fi vrut să susțină legea lui Dumnezeu? Cei ce o încalcă? Manipulatorii mari și puternici care vor să șteargă moralitatea din viața omenirii?  Ce păcat de creștinii slabi, fără temelie trainică în credința neamului, creștinii care s-au renegat prin declarații împotriva Bisericii căreia aparțin!

Să nu vă așteptați să găsiți adevărul și binele de la cei ce prin manipulare au ajuns stăpânii trecători ai noștri și au ca mod de viață această manipulare a lumii!

Luați aminte! Doar Hristos este Calea, Adevărul și Viața!

Are și Dumnezeu oamenii lui, și atunci când trebuie, îi ridică dintre Dumneavoastră cei care-i rămâneți fideli! Avem oameni ai lui Dumnezeu în istoria neamului nostru românesc: Sfântul Daniil Sihastrul, Sfântul Ștefan cel Mare, Sfântul Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Sfântul Constantin Brâncoveanu, Sfinții Mărturisitori: Visarion, Sofronie, Oprea, Ioan din Galeș, Moise Măcinic, Părintele Arsenie Boca, Părintele Dumitru Stăniloaie, Părintele Martir Ilarion Felea, Părintele Ioan Iovan, Părintele Ilie Cleopa și mulți alții ctitori ai credinței neamului și făclii luminoase în Patria lui Dumnezeu.

Suntem manipulați de diavol, în multe modalități, atunci când greșim și încălcăm legile lui Dumnezeu. Să ne reamintim câteva manipulări ale celui rău: când uităm de Dumnezeu și duminica nu participăm la Dumnezeiasca Liturghie (diavolul ne aduce toate preocupările din lume, doar ca să nu ajungem la Sfânta Liturghie); când ne lepădăm de Dumnezeu pentru bunurile trecătoare pământești care devin ca și niște idoli pentru care ne irosim vlaga vieții; când necinstim părinții; când nesocotim legea divină prin desfrânare, păcate împotriva firii, minciună, hoție, ucidere; când judecăm semenii și-i condamnăm; când vorbim de rău și bârfim; când ucidem moral pe cel de lângă noi smintindu-l prin păcatele noastre, sau cum s-a întâmplat la referendum cu persoanele care au trimis mesaje manipulând împotriva votului, împotriva legii lui Dumnezeu despre căsătorie; când ne ridicăm împotriva rânduielilor divine ale lui Dumnezeu, cum s-a întâmplat cu cei manipulați de diavol și au ajuns să se ridice împotriva Bisericii, a Mamei căreia aparțin.

Pe drumul spre Golgota, și Iuda și Petru au greșit. Iuda a trădat, iar Petru s-a lepădat. Doar că, au procedat total diferit după aceea. Știm cum Iuda a fost manipulat de diavol, și, căzând victimă și-a grăbit sfârșitul. Sfântul Petru, s-a căit, i-a părut rău că se lepădase, s-a întors  știind că Mântuitorul este iubire, iertare și nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, și astfel,  s-a pocăit, plângând „cu amar”, iar după Înviere, Domnul Iisus Hristos l-a reașezat în treapta de apostol la Marea Galileei.

Pocăința revenirii Apostolului Petru este pocăința necesară tuturor acelora dintre noi, care la referendumul ce a avut loc, manipulați de diavol, s-au îndoit, n-au crezut, au avut posibilitatea și n-au votat și mai ales, au contribuit prin sfaturi și mesaje la sabotajul pe care diavolul l-a realizat prin oamenii cei folosește la des-creștinarea neamului nostru.

Nu vă îndoiți de această realitate a existenței lui Dumnezeu! Toți cei ce sunt deja manipulați de cel rău, se îndoiesc și nu vor să creadă, căci cel rău le-a furat credința. Aceasta este realitatea tristă. Diavolul prin toate se opune lui Dumnezeu, iar oamenii lui Dumnezeu trebuie să trăiască cu Dumnezeu ca să fie puternici.

Desacralizarea vieții noastre ne-a cauzat slăbiciunea de care s-a dat dovadă.  Trebuie să fim plini de harul, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu ca să rezistăm la toate vicleșugurile întâmpinate. Pentru aceasta este necesar să ne intensificăm participarea la Dumnezeiasca Liturghie, postul, rugăciunea, faptele bune și mai ales Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie deasă.

Constatăm că s-a obișnuit românul să se spovedească și să se împărtășească la anumite sărbători și termene și doar atunci pregătindu-se păstrează buna-cuviință înaintea lui Dumnezeu. Dar între sărbătorile și termenele respective al cui este ? Între Paște și Crăciun adună păcate și stă cu această mentalitate că vine postul sărbătorii și atunci se îndreaptă. Niciun om nu este sigur că mai prinde sărbătoarea următoare în viață și are timp de pocăință? Creștinul ortodox trebuie să aibă continuitate în Hristos, să fie al lui Dumnezeu toată viața lui.

Cum poate să stea fără Dumnezeu săptămâni și luni întregi și să se considere că a rămas al lui Dumnezeu? Această viață dublă a noastră este foarte păcătoasă! Doar în posturi ai lui Dumnezeu și în restul anului stăm la dispoziția celui rău. Foarte periculos! S-au văzut roadele acestei duplicități, cum slăbiți fiind suntem manipulați și Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu. Când trebuie să avem luciditate și să ne apărăm credința, nu ne mai recunoaștem și ne manifestăm în detrimentul binelui nostru.

Fraților!

Trebuie să avem continuitate în bine, fără sincope în viața noastră morală, în fidelitatea și iubirea închinată lui Dumnezeu și semenilor, iar pentru aceasta, să luăm exemplul de viață, de dăruire și sfaturile Sfinților Părinți, care cunoscând dinainte timpurile prin care trecem acum, ne-a îndreptat atenția spre Sfintele Taine, care ne sunt de mare folos pentru a ne purta cu biruință Crucea mântuirii în această viață.

Sfântul Efrem Sirul ne spune: „Să ne îndeletnicim, fraților, cu liniștea, cu postul cu rugăciunea, cu lacrimile, la sfintele slujbe cu lucrul mâinilor, la convorbirea cu Sfinţii Părinţi, în ascultarea adevărului, în auzirea Sfintelor Scripturi, ca să nu se înțelenească mintea noastră şi să crească mărăcinii gândurilor rele, dar mai ales să ne facem pe noi înşine vrednici de împărtășirea cu Preacuratele şi Dumnezeieştile Taine, ca să se curețe sufletul de gândurile necredinței şi ale necurăției și ca să locuiască întru noi Domnul și să ne izbăvească de vicleanul diavol”.  Și înainte de împărtășire, şi când se împărtășește și după împărtășire, creștinul are mare folos de la Sfintele Taine, și la suflet și la trup.

Înainte de împărtăşire, omul trebuie să facă cuvenita pregătire, adică se spovedeşte, îşi înfrânge inima, se îndreptează, se umileşte, este atent la sine, se păzeşte pe cât este cu putinţă de gândurile pătimaşe şi toată răutatea. De asemenea, se înfrânează, se roagă, priveghează se face mai evlavios şi se străduieşte la toată fapta bună gândindu-se că va primi chiar pe Împăratul Hristos prin Sfânta Euharistie.
Sfântul Grigorie Teologul ne învață că Sfântul şi Preacuratul Trup al Domnului nostru, când, este bine primit şi cu vrednicie, celor ce se luptă le este armă, celor ce se îndepărtează de Dumnezeu întoarcere, pe cei bolnavi îi întăreşte, pe cei sănătoşi îi bucură, bolile le vindecă, sănătatea o ocroteşte. Prin Sfânta Împărtăşanie, mai lesne ne îndreptăm, suntem mai îndelung-răbdători în dureri şi suferinţe, cu mai multă căldură în dragoste, mai pătrunzători în cunoaştere, mai grabnici la slujire, mai iuţi şi mai grabnici la lucrarea darurilor. Iar celor ce nu se împărtăşesc le urmează toate cele dimpotrivă, fiindcă nu sunt pecetluiţi cu Preacinstitul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos.

Asemenea Sfântul Chiril al Alexandriei ne mărturisește că Dumnezeiasca Împărtăşanie, ne ferește de gândurile viclene pe care diavolii vor să le trimită prin simțuri în inima noastră și ne curăţește de toată necurăţia sufletească şi căpătăm osârdie şi căldură pentru cele bune.

Iar Sfântul Teodor Studitul descrie folosul pe care îl câștigă omul prin deasa împărtăşire: „Mult pot lacrimile şi umilinţa, ci mult mai mult decât toate şi împreună cu toate, Sfânta Împărtăşanie are mare putere şi folos. De aceea nu mă pricep şi mă minunez văzându-vă aşa de lenevoşi să vă grăbiţi spre dânsa, ci numai Duminica vă împărtăşiţi, iar în altă zi deşi este Liturghie nu vă cuminecaţi. Si deşi când eram în Mănăstire, fiecare putea să se împărtăşească în fiecare zi dacă voia, iar acum când mai rar se săvârşeşte Liturghie, tot nu vă împărtăşiţi. Acestea vi le spun, nu că vreau să vă împărtăşiţi oricum şi la întâmplare, fără pregătire. Că scrie sfântul Apostol, să-şi cerceteze fiecare conştiinţa sa şi aşa să mănânce din Sfânta Pâine şi să bea din Sfântul Potir, că cine se împărtăşeşte cu nevrednicie, îi va fi spre osândă, Pentru că nesocoteşte să se apropie cu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, Deci nu spun aceasta, Doamne fereşte, ci spun să ne împărtăşim des, ci să ne curăţim cât putem cu dorinţa şi iubirea pe care le avem pentru Sfânta Împărtăşanie şi aşa curaţi să ne împărtăşim. Pentru că Sfânta Pâine, care s-a pogorât din Ceruri, adică Hristos, dăruieşte viață celor ce se împărtășesc şi cine mănâncă din această Pâine, va trăi în veci.
Căci spune Domnul: „Pâinea pe care Eu o voi da, este Trupul meu, pe care Eu îi voi da pentru viaţa lumii întregi”. Si iarăşi zice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu voi rămâne întru el”.

Sfânta Împărtășanie ne ajută să ne păstrăm curaţi prin pregătirea pe care o facem. Iar dacă nu ne împărtăşim des, este cu neputinţă să nu ne robească patimile, pe când deasa împărtășire ne este este un bun însoţitor și în viața actuală și pentru viaţa de veci. Străduindu-ne să primim des Sfânta Împărtășanie se luminează mintea, se străluceşte cugetarea, se curăţă toate puterile sufletului de vicleșuguri și se sting patimile cultivate de cel rău.

Sfântul Ciprian ne spune că Sfinții Mucenici când voiau să meargă la mărturisire, mai întâi se împărtăşeau cu Preacuratele Taine şi astfel, întăriţi cu Sfânta Împărtăşanie, se aprindeau cu dragostea de Dumnezeu şi se jertfeau cu demnitate pentru viața veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.

Să luăm aminte la cuvintele Sfântului Nicodim Aghioritul care ne învață, zicând: -„Deci şi tu, frate, pentru că nu ştii când vine moartea, fie azi, fie mâine, ori în clipa aceasta, trebuie să fii totdeauna împărtăşit cu Preacuratele Taine şi să te afli gata. Si dacă este voia lui Dumnezeu să mai trăieşti în viaţa aceasta, vei petrece cu Harul Sfintei Împărtăşanii, o viaţă plină de bucurie, plină de pace şi însoţită de toate celelalte virtuţi. Iar dacă voia lui Dumnezeu este să mori, apoi cu Sfânta Împărtăşanie vei trece cu slobozenie vămile dracilor care se află în văzduh, ca să te așezi cu bucurie negrăită în locaşurile cele veşnice. Căci deoarece eşti totdeauna unit cu Preadulcele lisus Hristos, Atotputernicul împărat, şi aici ai să trăieşti o viaţă fericită, iar când vei muri, dracii au să fugă de la tine, ca trăsniţi, iar îngerii îti vor deschide intrarea cerească şi te vor duce cu cinste până la tronul Preafericitei Treimi. O, măreţie, pe care o dobândesc creştinii din deasa împărtăşire, şi în viaţa aceasta şi în cea viitoare!
Doreşti, Creştine, să ţi se ierte şi cele mai mici greşale, pe care ca un om le-ai greşii fie cu urechile, fie cu ochii? Apropie-te de Sfintele Taine cu frică şi cu inimă înfrântă şi ţi se vor lăsa, şi se vor ierta.

 Aceasta o adevereşte şi Sfântul Anastasie al Antiohiei: „De se va întâmpla să greşim, oare care greșeli mici şi de iertat, ca nişte oameni ce suntem, fie cu limba, sau cu urechile, sau cu ochii sau ne înşelăm şi cădem în mândrie, sau în întristare sau în mânie, sau în altceva asemenea, să ne osândim pe noi înşine şi să ne spovedim lui Dumnezeu şi aşa să ne împărtăşim, crezând că Sfânta Împărtăşanie ne curăţă de aceste păcate mici; dar nu şi de cele grele, rele şi necurate, pe care le-am făcut.
Sfântul Vasile cel Mare ne spune: „Și ne învredniceşte, Doamne, a ne împărtăşi fără de osândă, cu preacuratele acestea şi de viaţă făcătoare Taine, spre iertarea păcatelor” (în rugăciunea de la Sfânta Liturghie), iar Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pentru că să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului şi spre iertarea păcatelor”.

„Și deși Sfânta Spovedanie şi împlinirea canonului pot ierta păcatele, totuşi este necesară Sfânta Împărtăşanie pentru iertarea și tămăduirea rănilor pricinuite de păcate. Deoarece, aşa cum la o rană infectată se scoate mai întâi cangrena, apoi se taie părţile cele putrede şi se pune alifie pentru tămăduire, căci dacă o lasă revine din nou la starea dintâi; tot aşa este şi cu păcatul: spovedania scoate cangrena, împlinirea canonului taie cele putrede, apoi Sfânta Împărtăşanie este ca o alifie, care tămădueşte (Matei 12,45). Pentru că, dacă nu va lua Sfânta Împărtăşanie, bietul păcătos vine iarăşi la starea dintât şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia, mai rele ca cele dintâi.  Iar, după ce s-a împărtăşit, omul se gândeşte cu ce înfricoşate şi cereşti taine s-a cuminecat și este atent cu sine ca să nu necinstească Harul; se teme, se ruşinează şi îşi păzeşte gândurile, pune un început mai temeinic al vieţii virtuoase, se fereşte pe cât posibil de la tot răul. Apoi gândindu-se că peste puţine zile iarăşi se va împărtăşi, îşi îndoieşte atenţia, adaogă râvnă peste râvnă, înfrânare peste înfrânare, priveghere peste priveghere, osteneli peste osteneli şi se nevoieşte cât poate. Fiindcă este constrâns din două părţi: pe deoparte, pentru ca puţin mai înainte s-a împărtăşit; pe de alta, pentru că peste puţin timp iar se va împărtăşi.”(Sfântul Nicodim Aghioritul –Neofit Kavsokalivitul, Carte folositoare de suflet- despre Deasa împărtășire cu Preacuratele lui Hristos Taine, Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, p.43-56.)

Români, frați în Hristos, suntem ai lui Hristos și trebuie să ne străduim să avem continuitate la împărtășirea cu Iisus Hristos Euharistic, care ne umple de tot darul lui Dumnezeu de care avem nevoie în existența noastră creștinească!

Iar pentru a rămâne un neam al lui Hristos, în cinstea demnității și credinței strămoșilor și ca să lăsăm viitor cu împliniri trainice și sfinte copiilor și nepoților noștri, cu dragoste vă rugăm, acolo unde vă aflați, să faceți tot ceea ce vi se va cere de preoții pe care Dumnezeu vi i-a rânduit păstori duhovnicești, pentru a vă mărturisi și a vă împărtăși mai des, și astfel, cu darul lui Dumnezeu și continuitate harică, Mântuitorului Iisus Hristos, prezent cu lumina și pronia Sa în viața poporului nostru, ne va ajuta să descifrăm provocările, să biruim păcatul și să evităm necazul!

Să fie iertarea, pacea și darul Bunului Dumnezeu cu toți frații și fiii noștri! Amin.

Preotul Silviu State