Milostenia ne face asemenea cu Dumnezeu – Sfântul Ioan Gură de Aur
„Milostenia dezleagă legăturile şi alungă întunericul, stinge matca focului şi învrednicește pe cei ce o fac pe ea de se aseamănă cu Dumnezeu. Pentru că zice Hristos: “Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru cel din ceruri milostiv este”, deci pentru aceea să nu ne dăm neamul cel bun şi mântuirea sufletului nostru că multe chipuri sunt cu care putem să plăcem lui Dumnezeu şi până la moartea noastră, că poate omul să se folosească sufletul lui dar nu când este viu.
Dar cum şi în ce chip?
Ascultă, când scrii la moartea ta, testamentul sufletului tău scrie şi pe Hristos părtaş de milostenia averii tale, de vreme ce până erai viu nu L-ai hrănit, chiar acum când mori şi poţi să cheltuieşti avuţia ta fără cale dă măcar din ostenelile tale sau măcar şi din cele străine, că de-ai fi dat pînă ai fost viu ai fi avut şi plată mai multă de la Dumnezeu.
Iar de vreme ce n-ai făcut aşa până ai fost viu, fă acum măcar la moarte, iar de nu vei face aşa să ştii că nici Tatăl Dumnezeu nu te va face moştenitor lui Hristos şi nici milă nici iertăciune nu vei afla, de vreme ce nici acum când trebuie să mergi la dânsul, sau măcar din banii aceştia cărora nu eşti stăpân, pe care o să-I ia alţii dinaintea ta fără de voia ta.
Pentru aceea dăruieşte-I Lui cu voia ta măcar cât de puţin pentru sufletul tău şi nu-ţi fie în atâta vrăjmaş omule cât nu vrei să-I dai nici cele ce nu-ţi trebuie, nu vezi câţi oameni nici n-au apucat să-şi înveţe şi să-şi tocmească nimic la moartea lor? Ci au amuţit pentru că au venit îngeri, groaznici şi i-au răpit şi de frica lor n-au mai putut să grăiască nimic? Iar pe tine te-a lăsat Dumnezeu în mintea ta ca să-ţi îndrepţi ale tale, iar tu nu faci nici un aşezământ sufletului tău, nici trupului tău, nici casei tale?
Dar ce răspuns ai să dai lui Dumnezeu? Care ţi-a dat darul acesta? Şi nu socotești binele lui Dumnezeu şi nici de nevoie n-ai putut să fii milostiv săracilor, că mai bine ar fi fost să fi făcut milostenie până ai fost viu, dar de vreme ce n-ai avut atunci, măcar acum la moarte fă ceva pentru sufletul tău. Că de nu vei avea nici vrednicie sau şedere mai sus sau cinste cu mieii şi oile cele de la dreapta, dar nu este puţin de-ai fi măcar cu aceia şi să nu stai cu caprele cele de-a stânga, dar de nu vei face nici aceasta ce alt cuvânt sau învăţătură poate să te izbăvească? Că până erai viu ca şi cum ai fi fost fără de moarte aşa păzeai avuţia ca să nu se atingă alţii de ea, iar acum de vreme ce ai şi cunoscut că eşti muritor strică voinţa cea rea ce ai avut-o către sărăci şi ca un putred ce eşti şi vei muri, sfătuieşte-te pentru tine, căci cuvântul ce vreau să zic este foarte greu şi plin de frică şi de cutremur însă este de trebuinţă să-l zic.
Numără şi pe Stăpânul Hristos cu slugile tale, faci pe slugile tale slobode, slobozi şi pe stăpânul tău, din gerul foamei şi al goliciuni, din temniţă şi din legături. Te-ai speriat de acestea dacă le-ai auzit. Dar nici acestea nu le vei face însă aici numai cu cuvintele te-am făcut de te-am speriat, dar mai mult te vei speria dacă vei merge acolo şi vei auzi altele mai înfricoşate şi vei vedea muncile cele groaznice, atunci ce ai să răspunzi? Şi către cine vei cădea ca să te scoată?
Cui te vei ruga ca să-ţi ajute? Lui Avraam? Dar nici el nu te va asculta că de n-ai fost iubitor de oaspeţi, nici milostiv, dar pe cine, pe tatăl tău ai să-l rogi? Nici de la acela n-ai nici un ajutor, pentru că acolo nimeni nu este stăpân nici biruitor măcar de ar fi sfântul cât de mare, nu poate să strice răspunsul cel adevărat şi groaznic. Iar de eşti atât de nemilostiv şi îndărătnic şi fără de omenie smereşte-te chiar vredniciei acesteia ce-ţi cere, de nu te temi iarăşi nici îţi este ruşine de vrednicie fie-ţi milă de primejdia lui, iar de nu poate nici primejdia să te aducă la umilinţă pentru uşurarea cererii, nici veşnicia, nici darea cea prea lesne nu poate să te facă milostiv?
Dar să fii milostiv pentru mărimea bunătăţilor făgăduite. Iar de nu vei face nici aşa nici o iertare nu vei avea de la Dumnezeu, de vreme ce cu atâtea învăţături nu vrei să cauţi pe săraci.
Auzi dacă cei ce ştiu şi au învăţat taina că lui Hristos nu-I este milă de carnea Lui, când te vei cumineca, nici sângele Lui nu l-a oprit, vrei să adăpi, iar tu Lui nu-I dai nici un pahar cu apă rece, dar ce iertare vei lua de la Dumnezeu?
Tu iei cele neputrede de la Dumnezeu cu multă cinste şi de cele putrede îţi este milă să le dai?
Aceasta vreau să faci şi vei dobândi iertarea păcatelor tale care se cade de nevoie să le faci şi să le plăteşti fără de voia ta, pentru mine stăpânul tău că numai aceasta singură de va fi ajunge-ne ascultarea. Oare nu sunt acestea grele?
Că Dumnezeu a dat pe Fiul Său spre moarte pentru tine, iar tu nu-I dai Lui nici o fărâmă de pîine, Celui ce S-a vândut pentru tine şi S-a junghiat şi S-a omorât şi nu I-a fost milă de Dânsul, nu numai fiindu-I Fiu adevărat ci şi singur Născut, iar tu pe Dânsul Îl vezi mort şi pierind de foame şi de goliciune, şi-ţi cere să cheltuieşti din ale lui şi nu-I dai.
Iar pentru tine le strici şi le risipeşti rău şi fără de folosinţă, dar ce lucru rău este mai mare decât această nemulţumită? Hristos a fost vândut şi junghiat pentru tine şi umblă înconjurându-te flămând şi tu nici din ale Lui nu-I dai? Ci ai fost mai nesimţitor decât pietrele? Că atâtea şi atâtea învăţături mari şi multe n-au putut să te scoată din această neomenie şi împietrire de inimă diavolească, că zice că n-a luat nici o răsplătire de la tine, ci încă miluieşte pe sărac pentru sărăcia lui, iar de nu-l miluieşti pentru sărăcie, măcar să-ţi fie milă de boala lui sau pentru închisoare sau pentru legătura lui te fă milostiv.
Iar de nu te pot face nici acestea iubitor de oameni, cel puțin pentru cererea cea puţină îl miluieşte, că nu-ţi cere vreo masă bogată şi plină de bucate, ci numai pîine seacă şi uscată şi acoperământ şi cuvânt de mângîiere, iar de rămâi şi din acestea din toate sălbatic ca o fiară, măcar pentru împărăţia cerului fii milostiv şi îndurător, iar de nu pofteşti nici aceia, fie-ţi milă măcar de firea omenească, fie-ţi milă de sărac când îl vezi despuiat şi-ţi adu aminte de Hristos, că pentru tine S-a golit pe cruce. Nu-ţi zic scoate-mă din sărăcia pe care o am nici nu zic dăruieşte-mi avuţie, ci numai pîine şi îmbrăcăminte şi mângîiere şi de mă aflu şi în temniţă şi în legături nu zic să mă dezlegi sau să plăteşti datoria mea, ci numai să vii să mă vezi cum sunt legat pentru tine şi-mi ajunge şi iau atâta doar de la tine.
Pentru că zice Dumnezeu, că poţi şi fără de milostenie să te-ncununezi însă vreau ca să-ţi fiu şi dator ca să dobândeşti mai mare plată şi cu îndrăznire să fie încununarea ta, că stau la uşile tale şi întind mîna Mea şi-mi este drag să iau hrană de la tine şi de aceasta mă bucur mult, pentru ca să te mărturisesc cu folos înaintea tuturor când se va aduna toată lumea la înfricoşata judecată şi în vederea şi auzul tuturor celor ce stau la judecată să le zic; acesta este cel ce mă miluia şi mă îmbrăca că voi când vă ospătează şi vă cinsteşte cineva vă este ruşine să spuneţi cuiva şi tăgăduiţi, iar eu pentru că vă iubesc tare deşi taceţi voi, dar Eu vestesc mila voastră cu multă laudă şi nu-mi este ruşine a zice că am fost flămând şi M-aţi hrănit că am fost însetat şi M-aţi adăpat, ci îmi pare bine pentru aceste bunătăţi ca să fiţi moştenitori ai împărăţiei cerurilor.
Deci acestea auzindu-le, fraţilor, în mintea noastră să avem nevoinţa cu toată puterea pentru mântuirea noastră ca să dobândim şi binele cel veşnic în Hristos Domnul nostru. Amin.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, „Mărgăritare”, „Editura Pelerinul Român”, 1994, pp.85-87.