3207037955

Un bun creștin simte întotdeauna nevoia să ajute pe cel nevoiaș prin diverse acțiuni: cu mâncare, cu haine, cu un ban, să contribuie la șansa unui copil oferindu-i sprijin educațional, să ajute în preajma sărbătorilor pe cei cu nevoi, etc. Toate acestea sunt pornirile spontane ale sufletului și ale minții fără să se aștepte plată și mai ales de la cel ajutat. Sunt acțiuni altruiste, făcute benevol și care are un nume: “Milostenie”. De multe ori ne gândim la îndemnul Domnului care ne zice “Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți!”.

Fac un apel tuturor creștinilor: să încercăm să și practicăm îndemnul Domnului de a “ne iubi aproapele”, nu doar prin milostenia materială, ci și printr-o acțiune mai puțin cunoscută nouă românilor care ajută unui alt tip de nevolnici și anume bolnavii. Nu toți avem posibilitatea să scoatem ceva din buzunar, dar toți avem posibilitatea să scoatem ceva din inimă, să dăruim “timp”. A fi “voluntar pentru bolnavii din spitale” și bolnavilor în general este o altă milostenie prin faptul că oferi timp din timpul tău prin vizite, dialog și cel mai mult “ascultarea în liniște, a lor, a bolnavilor”. Este o susținere morală a celui în impas de sănătate și de multe ori chiar celui care luptă cu viața. Este o misiune pe care un grup de creștini ortodocși români din Roma și împrejurimi dorim să o facem mai mult ca oricând, aici la 2000 km de țară, căutând să-i aflăm pe conaționalii noștri din spitale și dintre care mulți sunt singuri având familiile în țară.

Gândiți profund că voluntariatul pentru bolnavi nu implică decât timp pentru:

– a mângâia o frunte febrilă a unui suflet în suferință;

– a da o speranță că Dumnezeu lucrează prin oameni;

– a șterge o lacrimă;

– a-l ridica pe cel căzut în deznădejde;

– a-i uda buzele însetate a celui suferind;

– a aduce un cuvânt de folos acolo unde lipsește;

– a-l ajuta să găsească în noi confortul pe care un medic nu are timpul necesar să-l ofere.

Mulțumim Domnului că frații nostri italieni ne dau chiar posibilitatea pentru o calificare în acest sens, prin organizarea unor cursuri de formare. A fi voluntar pentru bolnavi este o conștientizare a importanței de a fi buni samariteni.

Prin organizarea cursurilor se dorește în primul rând ca grupul de voluntari să devină “o familie” condusă de învățăturile date de însuși Iisus Hristos: rugăciune, propovăduire, solidaritate, caritate. Se dorește ca “familia de voluntari” să formeze un corp terapeutic pentru cei cu nevoi spirituale acoperind cât mai multe necesități ale bolnavilor și iată, tot după învățătura Domnului, aceea de a se împărți (a se dărui) celorlalți. Fiecare trebuie să fim ca o pâine caldă împărțită, așa cum însuși Hristos s-a împărțit celorlalți. Să fim alături de bolnavi cu scopul de a oferi bucurie și nădejea învierii prin răbdare, dialog, dar cel mai mult prin ascultarea păsului acestuia, ascultarea valorând mai mult decât o mie de cuvinte, astfel transformându-ne în umărul pe care bolnavul își pleacă fruntea, un umăr de fraternitate.

Să îndeplinim dorința Domnului și “să ne împărțim celorlalți!”, iată provocarea pe care o propune misiunea voluntariatului pentru bolnavi.

V-am scris din suflet! Așa să ne ajute Dumnezeu pe toți, ca să putem să ne împărțim acolo unde va fi nevoie! Doamne ajută!

 

Elena Agapi – Parohia „Sf.Teodor Tiron”, Anguillara-Roma, voluntar la spitalul A. Gemelli