Pilda samarineanului milostiv – Comentarii Patristice


Duminica a 25-a după Rusalii (Ev. Luca 10, 25-37)

(Lc. 10, 25) Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
Oricine înțelege pe deplin taina întrupării ar putea să-i spună învățătorului de lege: Dacă într-adevăr ai fi fost priceput în cele ale Legii și în înțelesurile profundei sale învățături, nu ai fi uitat pe Cine încerci să ispitești. Ai crezut că este doar un simplu Om, doar un Om și nu Dumnezeu care s-a făcut văzut în chip omenesc, care cunoaște cele ascunse și care poate privi în inimile celor care vin la El. În multe chipuri, Emanuel este anticipat în faptele lui Moise. L-ai văzut jertfit ca pe un miel dar dărâmând și călcând peste moarte prin sângele Său. L-ai văzut în arcă, în care era așezată Legea. Prin trupul Său cel sfânt era ca și în arcă, fiind Cuvântul Tatălui, Fiul născut din Dumnezeu după natură. L-ai văzut ca pe scaunul milei din cortul sfânt, în jurul căruia stăteau serafimii. El este scaunul milei pentru iertarea păcatelor noastre. Da, și chiar ca și Om este lăudat de către serafimi, care sunt cele mai inteligente și sfinte puteri și care stau în jurul scaunului Său divin și preaînalt.
(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 68, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 26-28)Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
Care este cea dintâi și mai mare poruncă a Legii? Învățătorul i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. Toată această învățătură este înălțată prin două porunci, ca și cum ar fi două aripi, adică, iubind pe Dumnezeu și pe oameni.
(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tatian. 16.23, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 26-28)Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
Cu aceste versete începe textul care descoperă pe cei care, uitând de duhul Legii, se credeau în sinea lor a fi învățători ai ei. Hristos le arată că nu o cunosc, chiar de la primul capitol. Atât Tatăl, cât și Fiul, au vestit taina întrupării dumnezeiești, spunând: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău (Deut. 6. 5) și să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Lev. 19, 18). Domnul i-a spus învățătorului de lege: Fă acestea și vei fi viu. Dar el, cel care nu cunoștea cine este aproapele său pentru că nu credea în Hristos, a răspuns: Cine este aproapele meu? Cine nu cunoaște pe Hristos nu cunoaște nici Legea. Cum ar putea el să cunoască Legea, dar să nu cunoască Adevărul, pentru că Legea propovăduiește Adevărul?
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Comentariu la Evanghelia după Luca 7, 69-70, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 26-28)Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
Hristos îi spune: Ce este scris în lege, cum citești? iar el repetă ceea ce este scris în lege. Dar pentru a pedepsi viclenia și condamna gândul necurat, Hristos cunoscând toate acestea, spune: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Învățătorul și-a scăpat prada. A tras pe lângă. Viclenia sa nu a mers. Boldul pizmei s-a rupt. Plasa vicleniei s-a sfâșiat. Semănătura sa nu aduce roadă iar munca sa nu mai aduce câștig. Precum unii naufragiază din cauza neșansei la fel și el a suferit o nimicire amară.
(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 69, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 29) Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
Domnul spune că omul care cobora era unul care voia să țină poruncile și se pregătea să fie aproapele la oricine era în nevoie. Iar aceasta se face cunoscut abia după sfârșitul pildei: Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Nici preotul, nici levitul, precum Hristos însuși a spus, ci acel care a făcut milă a fost aproapele. Apoi Mântuitorul spune: Mergi şi fă şi tu asemenea.
(Origen, Omilii la Evanghelia după Luca 34.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 29) Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
Unii cred că aproapele lor este fratele lor, familia, rudenia sau neamul lor. Domnul învață cine este aproapele nostru în parabola unui om care cobora de la Ierusalim la Ierihon… oricine poate fi aproapele nostru și de aceea nu trebuie să facem rău nimănui. Dacă, dimpotrivă, privim ca aproape al nostru numai pe frați și pe rude, asta înseamnă că putem face rău străinilor? Domnul a osândit o astfel de gândire! Suntem aproapele, fiecare pentru fiecare și împreună pentru toată lumea, căci avem un singur Tată.
(Fericitul Ieronim, Omilie la Psalmul 15, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 30) Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
Ierihonul simbolizează această lume. Adam, alungat din Rai (Fc. 3, 23), din acel Ierusalim ceresc (Ev. 12, 22), a căzut din el, greșind prin păcatul său, adică a plecat dintre cei vii la cei muritori, pentru care nu schimbarea locului, ci a purtării a însemnat căderea. Omul s-a schimbat foarte mult față de acel Adam care se bucura de fericirea veșnică. Când s-a îndreptat spre păcatele lumești, Adam a căzut printre tâlhari, printre care nu ar fi căzut dacă nu s-ar fi abătut de la poruncile cerești și nu s-ar fi făcut singur o pradă lor. Cine sunt tâlharii, dacă nu îngerii nopții și ai întunericului, care iau câteodată chip de înger al luminii (2 Cor, 11, 14), dar pe care nu pot să-l mențină? Acești îngeri, mai întâi fură veșmintele harului spiritual primit de noi, apoi se deprind să pricinuiască răni. Dacă păstrăm nepătate veșmintele noastre, nu vom primi loviturile tâlharilor. Bagă de seamă, de teama că prima dată ești dezbrăcat precum și Adam s-a dezbrăcat de porunca divină, lepădând pronia și aruncând veșmântul credinței (vezi și Fc. 3, 7). Adam a primit o rană aducătoare de moarte, prin care toți oamenii ar fi căzut dacă acel Samarinean, în drumul Său, nu i-ar fi legat rănile.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7. 73, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 31-33) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
Acest măreț Samarinean nu s-a ferit de cel de care preotul și levitul s-au ferit. Într-adevăr, cuvântul Samarinean înseamnă păzitor. Interpretarea este aceasta: Cine este Păzitorul, dacă nu, Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul (Ps. 114, 6)? Astfel, precum există un iudeu în literă și unul în duh (Rom. 2, 28-29), în același chip există un samarinean în afară și un altul în taină. Aici, Samarineanul coboară. Cine este acela, decât Cel care S-a coborât din cer și care S-a înălțat la cer, adică Fiul omului care este în cer? (In. 6, 33). Când Îl vede aproape mort, fără nimeni care să-l vindece, precum pe acea femeie cu scurgere de sânge care și-a cheltuit toată averea pe doctori (Mt. 9, 20), El vine la acesta. Prin darul milei, a devenit aproapele nostru, primind să ia firea noastră ca să se înrudească cu noi.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 74, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 31-33) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
Unul dintre bătrâni a vrut să interpreteze parabola precum urmează. Omul ce cobora era Adam. Ierusalimul este raiul, iar Ierihonul este lumea. Tâlharii sunt puterile ce ne vrăjmășesc. Preotul este Legea, levitul simbolizează pe prooroci, iar samarineanul este Hristos. Rănile sunt neascultarea. Dobitocul este trupul lui Hristos. Casa de oaspeți, care primește pe tot omul care voiește să intre, este Biserica. Cei doi dinari simbolizează pe Tatăl și pe Fiul. Gazda este capul Bisericii, căruia aceasta îi este încredințată. Faptul că samarineanul făgăduiește că se va întoarce reprezintă cea de-a doua venire a Mântuitorului.
Samarineanul, care a făcut milă cu cel care căzuse între tâlhari, este cu adevărat un păzitor și un aproape mai grabnic în a ajuta decât sunt Legea și proorocii. Hristos a arătat că i-a fost aproapele celui căzut între tâlhari mai degrabă prin faptă, decât prin cuvânt. După cum este scris: Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos (I Cor. 11, 1), putem și noi să urmăm lui Hristos și să avem milă de cei care au căzut între tâlhari. Putem să mergem la ei, să le legăm rănile, să turnăm untdelemn și vin, să-i punem pe animalele noastre și să ne îngrijim de ei. Astfel ne spune Hristos să lucrăm. Nu vorbește către învățătorul de lege, pe cât o face către noi și către toți, când spune: mergi și fă și tu asemenea. Dacă vom asculta de cuvântul Său, vom moșteni viața veșnică în Iisus Hristos, căruia I se cuvine slava și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
(Origen, Omilii la Evanghelia după Luca 34, 3, 9, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 31-33) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
Tâlharii te-au lăsat pe drum aproape mort, dar ai fost aflat zăcând acolo de către bunul samarinean ce trecea pe acolo. Ți s-a turnat untdelemn și vin. Ai primit Taina Unului Născut. Ai fost ridicat pe dobitocul Său. Ai crezut în întruparea lui Hristos. Ai fost adus în casa de oaspeți și ai fost îngrijit și vindecat în Biserică.
De acolo și de aceea vorbesc. Asta este ceea ce eu și cu toții facem. Săvârșim lucrarea gazdei. Gazdei i s-a spus: ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, îți voi da înapoi. Dacă am cheltui și noi măcar cât am primit! Fraților și surorilor, oricât am cheltui, să știți că o facem din banii Domnului.
(Fericitul Augustin, Predica 179A.7-8,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 34) Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți şi a purtat grijă de el.
I-a legat rănile, turnând untdelemn și vin. Acel Tămăduitor are felurite leacuri, toate care vindecă. Un cuvânt al Său leagă rănile, altul toarnă untdelemn, iar altul toarnă vin. Leagă rănile cu lege mai strânsă. Tămăduiește prin iertarea păcatelor și curăță ca și cu vin, prin aducerea aminte de judecată.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 75, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
A doua zi, care este această a doua zi, dacă nu ziua Învierii Domnului, despre care s-a spus: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul (Ps. 117, 24)? Hristos a luat doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 79, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
Ce reprezintă cei doi dinari, dacă nu cele două Testamente, în care este revelat veșnicul Împărat, prin ale Cărui răni suntem și noi vindecați? Scumpul Său sânge ne-a răscumpărat, ca să scăpăm de durerile ultimei morți.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 74, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
Fericită este gazda care se îngrijește de rănile altora. Fericit este cel căruia Iisus i-a spus: ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da înapoi. Un bun iconom este cel care cheltuiește mai mult și mult mai mult decât i se dă să cheltuiască. Apostolul Pavel este un bun iconom, căci epistolele revarsă din prisosul înțelepciunii pe care a primit-o. El a ascultat de cumpătata poruncă a Domnului cu o aproape necumpătată supunere prin minte și trup, ca să ridice pe mulți din grelele dureri suferite, prin iconomia îndemnului spiritual primit de la Dumnezeu. El a fost o bună gazdă a casei sale, în care asinul cunoaște ieslea domnului său (Is. 1, 3) și unde turmele mieilor sunt ținute. S-a temut că intrarea ar putea fi ușoară pentru nesătulii lupi ce urlă în jurul țarcurilor ca să prade stâna.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 36) Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
Domnul Dumnezeul nostru a vrut să fie numit aproapele nostru. Domnul Iisus Hristos a vrut să ne arate că El este Cel care l-a ajutat pe cel care zăcea aproape mort, bătut de către tâlhari. Proorocul a spus în rugăciunea sa: Ca şi cu un vecin (aproape), ca şi cu un frate al nostru, aşa de bine m-am purtat (Ps. 34, 14). Întrucât natura divină este cu mult superioară și deasupra naturii umane, porunca prin care trebuie să iubim pe Dumnezeu este diferită de aceea de a ne iubi aproapele. Dumnezeu face milă cu noi datorită bunătății Sale nesfârșite, în timp ce noi facem milă cu aproapele nostru datorită bunătății lui Dumnezeu. El se milostivește asupra noastră ca noi să ne bucurăm de El pe deplin, în timp ce noi ne milostivim asupra celuilalt ca să ne bucurăm și noi de El.
(Fericitul Augustin, Povățuiri creștine 33, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 36-37) Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Deoarece nimeni nu este mai apropiat de noi decât El, Cel care a legat rănile noastre, să-L iubim pe Domnul și să-L iubim ca pe aproapele nostru. Nimic nu este mai aproape de mădulare decât este capul lor (1 Cor. 6, 15; Efes. 5, 15).

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Sursa: https://doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/pilda-samarineanului-milostiv-comentarii-patristice

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com